“Everything that’s holding us together is falling apart”

In cele ce urmeaza ne vom referi exclusiv la cazul 1, al doilea nefiind interesant pentru studiul nostru. Nu vom incepe cu “Deci, prin aceasta ‘poezie de album’ trupa incearca sa ne transmita”. Vom incepe cu esentialul. Aceasta formatie rupe aproape toate stavilarele genului vag definit drept sludge, metal sau nemetal. Trupa are un aer de negativ (a se privi umpic si coperta), o electricitate aparte, probabil mostenita de la taticii Neurosis (al caror altar imi va trona candva in modesta locuinta).
Sunt putine formatiile unde consider ca vocea si instrumentele se completeaza atat de bine. Fie ca e vorba de voce curata si pasaje construite pe un singur riff tipic pt. sludge sau de un zid de sunet pe doua chitari si voce guturala, se imbina perfect si produsul final se incheaga intr-un tot masiv. Fiecare piesa are aura ei, poate la prima ascultare nu se individualizeaza, dar apoi ies in evidenta “Falling Apart”, and “Dead to the World”. Atmosfera e apasatoare, influentele diverse - uneori, printre randuri, mi s-a parut ca aud Paradise Lost-ul vechi, alteori Agalloch.
Cea mai apropiata piatra de hotar in limitele genului este “Through Silver in Blood” de la Neurosis, al carui sound il imprumuta si il extind pana la limite.
Am zis “limite” intr-o cronica despre “Prisons”? Pfff.

9,5