| Act XVIII |
King Diamond - The Spider's Lullaby |
| Componenta: King Diamond - All Vocals, Harpsichord, Keyboards Andy La Rocque - Guitars Herb Simonsen - Guitars Chris Estes - Bass, Keyboards Darrin Anthony - Drums |
Fara indoiala, una dintre cele mai catchy piese este cea care deschide albumul, From The Other Side, care beneficiaza de cateva solistici excelente si, evident, de o partitura vocala pe masura lui King. Piesa pastreaza ceva din atmosfera de pe The Eye, ceea ce nu se mai poate afirma si despre urmatoarea, The Killer, o piesa din care nu am ramas decat cu partiturile vocale- ca la fiecare piesa King Diamond. Instrumental mi se pare liniara, construita in principal pe un singur riff si, indreptandu-ma spre finalul ei, as putea spune chiar plictisitoare. Noroc cu The Poltergeist, piesa cu un intro superb pe clape care beneficiaza de cateva efecte foarte tricky pe chitara. Cum Dreams nu mi-a retinut atentia, trecem cu incredere la Moonlight si Six Feet Under, piese care nu au in comun decat faptul ca sunt minunate. Moonlight este o piesa foarte melodioasa, in timp ce urmatoarea este speed si ceva mai agresiva decat media albumului. O piesa foarte potrivita pentru a face trecerea spre partea conceptuala a albumului, daca nu as fi stiut povestea as fi crezut ca apartine de fapt acestei parti.
Povestea este impartita in 4 cantece, foarte pe scurt este voba de o fobie- va puteti imagina care dupa titlul albumului. Piesa de titlu are o atmosfera scary, aproape ca pot simti paianjenii apropiindu-se de mine, pentru ca aproape ca impartasesc fobia personajului Harry. Si doom si scary si versurile..brrr, The Spider’s Lullaby este o piesa pe care aproape ca nu o pot asculta. Urmeaza piesa Eastmann’s Cure, inceputul sfarsitului, poate pentru arachnophobia lui Harry, poate pentru Harry insusi... Muzical este o piesa interesanta, mai greu de retinut din cauza deselor alternante heavy/soft. Uneori poti sa crezi ca este unul dintre cele mai rapide piese de pe album, pentru ca refrenul “no more sleepless nights/ No more unpleasant sights” sa induca prin melodia calma aproape o stare hipnotica de speranta, de bine. Dar incepe imediat Room 17, pian in asteptare, ca inceputul dramatic al unei piese de teatru, cea mai lunga piesa a a albumului, peste 8 minute, complexa, plina de riff-uri si solistici si break-uri. Rezumat; Dr. Eastmann ii aplica o terapie de soc lui Harry, aducand in camera izolata o multime de paianjeni, din nefericire uita unul care isi lasa ouale pe gatul lui Harry, ucigandu-l. Cantecul se incheie cu anticipatia urmatorului: “Take him to the morgue” si reluarea temei de clapa de la inceputul piesei. Despre ultimul cantec, “To the Morgue”, am spus mai sus ca incepe ca un veritabil Black Sabbath. Este o piesa care nu imi place, nici macar nu imi creaza acea stare pe care mi-a indus-o The Spider’s Lullaby. Are o atmosfera funesta, de finalitate, dar muzical este mai degraba sub media acestei parti conceptuale a albumului.
Una peste alta, albumul The Spider’s Lullaby, fara a fi nici pe departe cel mai slab produs al genialului King Diamond, nu a reusit nici dupa ascultarea sa aprofundata sa se apropie de clasice. Este totusi un album bun care pe multe pasaje anticipeaza izbucnirea geniului de pe The Graveyard (1996)
Track list
From The Other Side
Killer
The Poltergeist
Dreams
Moonlight
Six Feet Under
The Spider’s Lullaby
Eastmann`s Cure
Room 17
To The Morgue