Parafrazand un amic mai radical, "Finlanda - patria muzicii mediocre" are cateva parti bune, iar folkul e una din cele mai proeminente. Tenhi ii presara elemente progresive si rezultatul e o muzica in nici un caz facila, ce indeamna la meditatie. Ii admir pentru ca au reusit sa-si faureasca un stil propriu si sa penduleze pe marginea prapastiei new-age fara a cadea inauntru, chiar dimpotriva. Ciudat, dar
efectul creat e nu numai auditiv, ci si vizual, ascultarea devenind incet o calatorie in semi-obscuritate si calm. Titlurile pieselor mi-au amintit de zapacitii Alamaailman Vasarat, alta bijuterie finlandeza. Atmosfera creata aduce pe alocuri a ambient; pasaje corale, voce soptita sau grava, totul e un elogiu adus naturii, traditiei.

Alaturi de Nest si al lor "Woodsmoke", "Maaaet" si "Vare", din 2002, descriu - poate- cel mai bine, acustic, nostalgia intinderilor Finlandei.
9.5