| Hmmmm…trebuie sa recunosc faptul ca nu e deloc o sarcina usoara sa fac
o cronica a unui album Fields of the Nephilim. Nu este vorba neaparat de complexitatea
pieselor ci mai degraba de complexitatea conceptului din spatele albumului.
Nu stiu cati dintre voi, dragi cititori, stiati ca Fields of the Nephilim se
afla, alaturi de Sisters of Mercy sau Love like Blood, printre taticii rock-ului
gothic si ca multe dintre formatiile actuale de gothic rock/metal datoreaza
foarte mult acestor englezi. De fapt totul se datoreaza unui singur personaj,
pe numele lui Carl McCoy, un tip mai ciudat pentru unii, dar un adevarat zeu
al gothicului pentru altii. Acest nou material Fields of the Nephilim intitulat
Mourning Sun, a fost pentru mine cea mai placuta surpriza pe anul 2005. Nu de
alta dar trecusera nu mai putin de 9 ani de la ultima realizare de studio, Zoon.
Eeei, dragii mei, eu unul ma declar absolut vrajit de muzica existenta pe Mourning
Sun. De la prima pana la ultima piesa (absolut superba Mourning Sun), Carl McCoy
ne demonstreaza ca ramane unul dintre marii creatori de concepte in zona gothica
si unul dintre cei mai interesanti vocalisti din aceasta arie. Pe alocuri, vocea
grava a acestuia mi-a amintit de Tanelli Jarva (cei avizati cunosc personajul!).
Piesele nu sunt foarte complexe, ba chiar destul de simplute dar sunt atat de
bine concepute incat experimentezi un intreg univers populat de voci grave si
patruzatoare, sintetizatoare, tobe si chitari halucinante, iar rezultatul este
un album recomfortant dar totusi nu chiar pentru toti. Intregul ansamblu creat
de Carl McCoy poate fi considerat o mica opera de arta, un statut care il au
din ce in ce mai putine produse de acest gen in zilele noastre. Daca il veti
asculta veti intelege de ce…pana atunci orice descriere este de prisos.
1. Shroud
2. Straight To The Light
3. New Gold Dawn
4. Requiem
5. Xiberia
6. She
7. Mourning Sun
8. In The Year 2525 [Bonus Track] |
Eden
Fields of the Nephilim e una din formatiile mele preferate. Muzica lor are acel "feeling" cu care eu rezonez din plin. As spune ca muzica lor mi se potriveste ca o manusa. Mourning Sun mi s-a parut o apropiere de Elizium dar si o apropiere de sound-ul prezentului. Foarte intens acest album. Un intro de zile mari :) Ultimele doua melodii She si Mourning Sun imi aduc aminte de starea de spirit ce se numeste "Elizium". Un album superb. O trupa de valoare. Nota 10! ...puteam fi oare mai subiectiv decat atat? :)