Exista categoria “la inceput nu mi-a placut, dar pe urma a inceput sa-mi zica ceva”, care pe urma da in “bai, este misto, dar nu am ramas cu nici o piesa in minte”. Asa a fost si cu albumul asta. La inceput nu mi-a zis nimic, dar chiar nimic, ba chiar ma gandeam ca oamenii au muncit degeaba, ca n-au facut nimic nou si ca palaria ciuperca aruncata atunci prin sala a fost mai mult un fel de manusa facuta din servetele, asa, ca o mangaiere, si nu o putem lua in seama. Pe urma l-am mai ascultat si totusi mi-am dat seama ca ceva se misca inspre bine, ca totusi este o evolutie. Si acum revenind la categorii, mai este inca una destul de inrudita cu cele doua de mai sus, si anume “placut, dar totusi nu prea m-a convins, mai vedem ce se mai intampla pe urmatorul album”. Adicatelea “Moons And Mushrooms” la inceput de ascultari este un “ Black Brick Road ” refacut. Ulterior am remarcat viteza mai mare a pieselor si vocea mai altfel a lui Daniel, daca imi permiteti sa ii zic pe numele mic (si totusi atunci au fost si Celelalte Cuvinte, sa nu uitam). Si tocmai cand ma odihneam pe piesele 3 si 4, dupa ce batusem frenetic ritmul pe 2, a venit piesa 5, care a inceput sa ma mai calmeze neplacut, pe urma 6 si 7, care m-au taiat de tot. Pe 8 deja s-a terminat albumul. Bine macar ca s-a terminat frumos. Am dat un replay, si mi-a iesit cam la fel, plus - minus mici diferente de momente in care aparea infama plictiseala. Insumand si facand o medie, rezulta un album care da plus prin cele doua piese sa zicem mai lente, “Like A Leaf”, de-a dreptul reusita la primele 5 ascultari, si “Planet Of The Penguins”, care incepe atipic cu efectele cele spatiale si are niste solouri placute, cu un pic de distors mai ragusit, o minune. Restul de piese aluneca usor dar sigur in tristetea clasica Lake Of Tears , dar nu este din aceea ca pe “Rainy Day Away” care reuseste sa te poarte prin melancolii si amintiri, ci este una rudimentara, nu prea mai exista sensibilitate deloc. Si odata cu restul asta se duc la vale pana la urma si cele doua. Si iata cum pana la urma evolutia nu inseamna neaparat ceva bun. Pe undeva imi vine in minte un final de film indian, plin de lacrimi, suferinta stupida si engleza stricata.

Piese placute : “Like a Leaf”, “Planet Of The Penguins”.

6,5 / 10

Playlist :