 |
data: 12 Octombrie 2008
Ce se poate obtine daca amesteci metal extrem (thrash in mare parte, cu voce de black) cu versuri intentionat sugubete? Ba mai mult, daca arunci in titlul albumului si referiri la cantece ale unor trupe total opuse ca stil ( Motley Crue vs Venom)? Un album pe cat de agresiv, pe atat de distractiv – nu gasesti glume mortale, dar e stilul acela de “hai sa facem misto” .
Prima piesa, care da si titlul, e undeva intre injuraturi la adresa glam-ului si curentelor “impure”( “ALL THE POSEURS MUST DIE!”) ca mesaj si Sepultura – Venom ca sunet. Vocea scapa ici-colo pe growling death, insa numai pe refrenul care ataca direct look-ul subgenului mentionat mai sus.
“We rule the fucking land” amesteca stiluri vocale (clar, shriek, growl) cu pasaje de cor, aduce o chitara destul de reusita, insa niste tobe mult prea monotone. Cam acelasi lucru l-as spune si despre “The flight of the night bat”, insa mi-au placut micile solo-uri inserate pe parcurs si versurile ”I feel a breakdown... / Cheesburger Breakdown” care nu numai ca nu au nici o legatura cu restul piesei, dar sunt de-a dreptul stupide - stupid de amuzante.
N-am avut rabdare si am sarit la “The Vowel song” – canta Nathan Explosion, cine s-ar fi putut abtine? Ei bine, melodia nu e chiar o... melodie de la inceput. E doar nea’ Explosion care stalceste cuvinte, spune tampenii si incepe sa recite versurile urmatoare ( mai multe nu au scris) :
“A, E, I, O, U, and sometimes
Y are you wasting my air?
Why are you still here?
Why must I tolerate, no debate, eliminate!
A, E, I, O, U... SUCK... SUCK!” – recomand sa ascultati mini-discursul de la inceput, merita.
“Fista Corpse” e si ea destul de monotona, insa mult mai murdara decat cele de pana acum. De ce? Indiciu: Fist A Corpse. Drag cititor, cantecul de fata prezinta latura pozitiva a... necrofiliei. Scabros? Da, foarte, insa daca gusti o gluma proasta, o sa iti placa.
“Anonymous Esophagus” este o oda falica, un tribut felatiei (“suflete bolnave”, dupa cum spun unii). Aceleasi tobe , deja plictisitoare, insa chitara decenta. “Alright” nu e in acelasi stil, ca mesaj – nu are nimic comic, prezinta doar viata pe motoare (dispune insa de efecte care suna a motor turat). Piesa cea mai slaba de pe album, de la versuri la sunet; presupun ca Jed s-a mutat de la chitara la vodka, altfel nu se explica. “Hair doesn’t grow on steel” e asemanatoare, cu 2 diferente: chitara suna mai bine si subiectul este “lupta” de recapatare a metalului (“fanii” ‘core stiu mai bine la ce se refera). “What’s my name... Evil!” pare ceva inspirat din “The Power & The Glory” de pe ultimul album Venom, iar tobele incep sa se schimbe, in sfarsit.
Per total, e un album de ascultat, insa nu cred sa captiveze pe cineva pret de mai mult de 2 auditii.
7/10
Grigore
TrackList:
1. When You Were Shouting at the Devil... We Were in League with Satan
2. We Rule the Fucking Land
3. The Flight of the Knight Bat
4. 1312
5. Devil's Mouth
6. The Vowel Song (feat. Nathan Explosion of Dethklok)
7. Fista Corpse
8. Anonymous Esophagus
9. Alright
10. Hair Doesn't Grow on Steel
11. What's My Name... Evil!
Lineup
Chris Valagao : voce & motocicleta
Jed Simon : Chitara & Vodka
Byron Stroud : Bass & Tunet
Gene Hoglan : Tobe & Cizme
Steve Wheeler : Tobe pe “Fista Corpse”
Label: http://www.centurymedia.com/
Website: http://www.legionofflames.com/
Myspace: http://www.myspace.com/zimmershole
trimite link prin YM 
