 |
data: 03 Iulie 2009
Mai am si acum momente in care cad in butoiul cu melancolie, atunci cand ma gandesc la concertul de neuitat al celor de la Suffocation, din sufocantul club Suburbia. Au trecut mai bine de 2 ani de atunci, si iata-ne in fata unui nou album de studio conceput de ultra-brutalii americani. Nu cred ca are rost sa fac vreo referire la istoria acestui grup. Cei familiarizati cu genul stiu prea bine ce le poate capul new-yorkezilor si ca Suffocation este sinonim cu inovatia in materie de death metal (atat la nivel conceptual, dar mai ales la nivelul tehnicii de executie)
Voi trece direct la disecarea acestui nou produs intitulat Bood Oath, care vede oficial lumina zilei, in Europa, chiar in data la care scriu aceasta recenzie - 3 iulie 2009. In primul rand, nu va asteptati la cine stie ce schimbari majore in plan muzical. Coordonatele au ramas, in mare, cam aceleasi: death metal in forta, virtuozitati tehnice marca Hobbs si Marchais, blast beat-uri cum numai Smith poate sa livreze, si un Mullen cavernos si apasator. Totul suna ceas, brici, sau cum vreti sa-i mai spuneti. Recunosc, discul necesita mai multe auditii pentru a prinde subtitlitatile sale in plan muzical. Armoniile melodioase sunt ceva mai prezente decat in trecut, iar atentia la detalii este descurajanta pentru multi care viseaza macar sa ajunga la un asemenea nivel.
Si, totusi, este ceva de care nu am putut sa scap pe parcursul multiplelor auditii. Si am realizat si cauza acestui sentiment. Este vorba de singura premiera din ultima vreme din viata celor de la Suffocation: renuntarea la Relapse Records si trecerea in mult mai cunoscutul label Nuclear Blast. Aceasta migrare se simte destul de clar cand asculti Blood Oath; si aici fac referire la sound. In plan pozitiv, Suffocation au parte de cel mai cristal sunet de pana acum. Fiecare instrument se poate deslusi fara probleme si, daca te concentrezi putin, poti intelege chiar si versurile scuipate de vocea inumana a lui Mullen. In plan negativ, totul imi suna o idee cosmetizat. Parca nu se mai simte ca inainte acea brutalitate apasatoare care efectiv iti fora timpanele si atat de specifica americanilor - un adevarat trademark, as putea spune. Tobele lui Mullen mi s-au parut a fi putin cam in spate si nu indeajuns de intense pe cat le stiam inainte. Poate sunt eu prea carcotas, dar cu aceasta senzatie am ramas de fiecare data cand am ascultat albumul...
In concluzie, Blood Oath este un efort remarcabil din partea acestui grup legendar, dar nu neaparat si cel mai bun de pana acum. Cel putin, din punctul meu de vedere. In orice caz, este un album care nu trebuie ratat de nici un fan adevarat al death metal-ului si caruia ii trebuie aratat respectul cuvenit.
Nota: 8/10
Ciprian
Tracklist:
1. Blood Oath
2. Dismal Dream
3. Pray for Forgiveness
4. Images of Purgatory
5. Cataclysmic Purification
6. Mental Hemorrhage
7. Come Hell or High Priest
8. Undeserving
9. Provoking the Disturbed
10. Martial Decimation
Label: Nuclear Blast
Componenta:
Frank Mullen – voce
Terrance Hobbs – chitara
Guy Marchais – chitara
Derek Boyer – bass
Mike Smith – tobe
trimite link prin YM