 |
data: 24 Septembrie 2008
Au scos album inspirat de benzile desenate cu Spawn, album cu ala “wicked”, apoi alt album cu teme culturale specific “americanesti” (adica alte benzi desenate si filme horror) ca sa ajunga la istoria americana o data cu albumul din 2003, “The glorious burden”. Daca tot suntem la capitolul albume ar trebui sa precizez si faptul ca numai Schaffer putea face gafe de genul introducerea unei balade patriotice pe un album cu tematica horror, ca sa repete apoi isprava cu o piesa despre Atilla the Hun pe acelasi album pe care se canta despre independenta, despre alte batalii din istoria continentului si despre atacurile teroriste. Au mai fost si altele, dar nu ne mai lungim acum. La momentul respectiv (2003), vocea marcanta a trupei, Matt Barlow s-a decis sa paraseasca grupul si sa-si dedice viata servirii patriei, motivat fiind, din cate se spune, de evenimentele din 11 septembrie. Mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu Tim Owens si implicit cu „The glorious burden” si cred ca au fost destul de multi in situatia mea. Trupa suna altfel si era nevoita sa sune altfel datorita stilului de interpretare al Ripper-urului. Am facut aceasta (lunga) introducere pentru a arata ca istoria Iced Earth nu a fost una lipsita de complicatii, din contra, schimbarile dese de componenta au devenit ceva normal (din pacate).
A venit apoi in 2007 „Framing Armagheddon”, Schaffer hotarandu-se sa reia povestea necuratului inceputa cu albumul „Something wicked...”. Pentru prima data am simtit ca Owens incepuse sa-si gaseasca locul, trupa arata (si suna) a trupa, iar el incepuse sa canta bine si nu mai dadea senzatia ca ar inlocui pe cineva acolo. Un album lung, divers de pe care recunosc ca am ramas cu destule piese in cap. Apoi a picat vestea intoarcerii lui Barlow (fara superba pleata, cazuta la datorie in folosul patriei) si toata suflarea metalista saluta aceasta (noua) schimbare. Primul gand care mi-a trecut prin cap a fost ca iar va trebui sa o luam de la capat in sensul ca dupa o absenta de cativa ani totusi nu puteam astepta ca Barlow sa se intoarca si trupa sa sune din nou ca in zilele sale bune. O parte din temeri mi-au fost confirmate o data cu aparitia „The crucible of man”. S-a pastrat oarecum reteta albumului de anul trecut, avand din nou intro (in latina), outro, piese intrumentale scurte care fac trecerea de la o piesa la alta, ritm mediu, apasatoare pe alocuri, ceva coruri apocaliptice. Totusi, piesele sunt parca croite pentru a fi interpretate de Owens si nu de Barlow. Nu poate nega nimeni faptul ca acesta se afla inca intr-o forma de zile mari, iar interpretarea sa reprezina o adevarata placere pe tot parcursul ascultarii albumului, insa cred ca, avand in vedere dotarile pe care trupa le avea la indemana acum, s-ar fi putut obtine un album mult mai bun. Nu este un album care prinde din prima si cere rabdare pentru a fi descoperit, nu prea are „hituri” care sa se remarce dintr-o singura ascultare, insa daca aveti starea necesara pentru a-l parcurge, albumul isi va dezvalui incet-incet calitatile. Se mai gaseste cate o vioara care contribuie la atmosfera degajata de album si alte cateva artificii folosite in expunerea „povestii”. Dintre piese amintesc (in ordinea dispunerii in pe album): „Crown of the fallen” – scurta dar faina (asta e una din piesele de care ziceam ca ar fi parca scrisa pentru Ripper), „I walk alone” – cu un refren fain si chitari la fel de faine, „Crucify the king” – mi-a adus aminte de „Order of the rose” de pe albumul trecut si „Come what may” – o piesa care suna totusi in bunul stil Iced Earth. Nu o sa ma apuc acum sa va dau detalii si despre continuarea povestii care ar trebui sa se sfarseasca odata cu acest album. Aceasta se cere a fi descoperita de fiecare dintre voi.
Un album care nu spune prea multe de la prima ascultare, acest lucru fiind atat un avantaj, cat si un dezavantaj din anumite puncte de vedere. Fanii trupei nu vor avea ce regreta, iar intoarcerea lui Barlow nu poate sa aduca decat lucrurile bune pe viitor. Asa ca...vom vedea ...
Nota: 8,50
Tudy Harper
Tracklist:
01. In Sacred Flames
02. Behold The Wicked Child
03. Minions of the Watch
04. The Revealing
05. A Gift or A Curse
06. Crown of the Fallen
07. The Dimension Gauntlet
08. I Walk Alone
09. Harbinger of Fate
10. Crucify The King
11. Sacrificial Kingdoms
12. Something Wicked (Part 3)
13. Divide and Devour
14. Come What May
15. Epilogue
Componenta:
Matt Barlow - voce
Jon Schaffer - chitara
Troy Seele – chitara
Freddie Vidales – bass
Brent Smedley – tobe
trimite link prin YM 
