 |
data: 21 Martie 2009
Metalul simfonic este o coarda destul de sensibila a marii familii a metalului, iar cand spun sensibil ma refer la faptul ca originalitatea si inovatia sunt tot mai rar intalnite pe acest segment, o idee buna sau un suflu nou fiind automat copiate de alte cateva zeci de trupe care se limiteaza la a imita si uita sa mai puna si o amprenta personala asupra muzicii compuse. Daca trupe ca Nightwish, After Forever, Epica, Within Temptation sau altele de genul acesta va fac sa va uitati urat cand cititi aceste randuri atunci probabil ar fi cel mai bine sa va opriti aici din citit. Daca sunteti interesati de asa numitele “female fronted bands” atunci mai avem cate ceva de discutat in continuare.
Anul trecut a fost unul foarte slab la aceasta categorie, multe din albumele asteptate nu au reusit sa se ridice la inaltimea asteptarilor sau, in unele cazuri, chiar au gafat lamentabil. Haggard au scos un album slab si plictisitor, Edenbridge sau Battlelore au fost prea putini convingatori, Epica au stat pe tusa la capitolul albume noi, After Forever au anuntat despartirea, Within Temptation s-au indepartat de cativa ani incoace de originile metalice in favoarea unui sound mai mainstream, aducator de public numeros si, implicit, venituri mult mai consistente, iar Nightwish isi pierd incet relevanta in aceasta arie datorita duduii de la voce care inca nu renunta la stilul pop de interpretare. Ca aparitii noi pentru anul trecut amintesc Amberian Dawn si Katra, prea apropiate totusi de stilul Nightwish/Epica. In aceste conditii, un ultim album relevant pentru metalul simfonic il consider cel al Angtoriei (la voce Sarah Jezebel Deva – Cradle of Filth, Therion), din 2006.
Ca sa nu o mai lungesc prea mult, trec si la albumul pe care vroiam sa il prezint, April Rain. Daca numele Westerholt va suna cunoscut si va duce cu gandul la compozitorul si chitaristul Within Temptation (Robert) trebuie sa va anunt ca nu de el o scriu mai departe, ci despre fratele acestuia, Martijn, cel care a parasit trupa mai sus amintita prin 2001 din cauza unor probleme de sanatate pentru a se intoarce pe scena in 2006, cu un proiect proriu, numit Delain si o multime de invitati pe masura: Marco Hietala, Liv Kristine, Sharon den Adel, iar ca instrumentisti oameni trecuti prin Lacrimosa, Epica, God Dethroned sau altele. Anul 2009 aduce cel de-al doilea material de studio al trupei si o schimbare majora deoarece Delain a trecut de la stadiul de proiect la stadiul de trupa serioasa, cel putin asta spun acum membrii ei.
Departe de a fi un album revolutionar sau original, April Rain este un album placut, recomandat in special fanilor genului. Charlotte Wessels, solista care la data aparitiei albumului de debut al trupei avea doar 18 ani, iese in prim plan de data aceasta, i s-a acordat mult mai mult credit, nefiind eclipsata de alte voci feminine, doar asistata din nou de Marco. Optiunea lui Westerholt de a se baza doar pe ea s-a dovedit una inspirata, fiindca Charlotte a progresat, vocea este mai lucrata si in primul rand canta natural, fara aspiratii de cantareata de opera. Ca stil, trupa s-a departat destul de mult de gothic metal in favoarea orchestratiilor simfonice mult mai pregnante, alt lucru la care amintitul Westerhold se dovedeste a fi foarte priceput. Clape dominante, solouri scurte de chitara pe alocuri, putin growl, multe piese catchy si o solista in plina afirmate fac din “April rain” un album placut, mult mai omogen, inchegat si inspirat decat, sa zicem, ultimul album Sirenia. Riffurile sunt mai metalice decat cele prezente acum in Within Temptation (daca tot sunt comparate atat de des acestea doua, in special datorita orchestratiilor) insa momentele mai “furioase” sunt mult mai putine decat in cazul primului album.
Sa trecem totusi si la partile mai slabe. In primul rand, coperta este mult prea kitch pentru gustul meu si cred ca s-ar fi putut gasi o varianta mult mai convenabila. Albumul incepe bine, cu piesa “April rain” probabil cea mai buna de pe album si continua bine cu inca cateva piese, insa marea problema este ca ritmul nu este sustinut pana la sfarsit asa ca ultimele piese devin destul de plictisitoare, lipsite de vlaga si prea putin expresive. Asta se poate datora si faptului ca, odata ce intelegeti cam pe unde se invarte trupa, nu va mai poate surprinde cu ceva. Hietala are doua interventii binevenite pe “Control de storm” si “Nothing left” care dau mai multa culoare pieselor. Un album mai mult decat decent (comercial pe alocuri) si o trupa care promite multe pe viitor. Piese recomandate: April Rain, Invidia, Control the storm, Virtue and Vice.
Nota: 7,00/7,50
Tudy Harper
Tracklist:
1. April Rain
2. Stay Forever
3. Invidia
4. Control The Storm
5. On The Other Side
6. Virtue And Vice
7. Go Away
8. Start Swimming
9. Lost
10. I'll Reach You
11. Nothing Left
Componenta:
Charlotte Wessels – Voce
Martijn Westerholt – Synths
Ronald Landa- chitara/backing vocals
Rob van der Loo- Bass
Sander Zoer – tobe
trimite link prin YM