Amorphis - Skyforger

data: 07 Septembrie 2009

Cand o trupa se afla intr-un punct de cotitura (plecarea solistului, cel mai adesea), momentul se poate dovedi prielnic pentru o schimbare majora in ceea ce priveste muzica. Totusi, o mare parte din trupele care ajung in aceasta situatie aleg sa fie tributare trecutului, pastrandu-si directia muzicala, deseori continuand sa-si repete ideile sub o forma sau alta ori, in cazuri mai fericite, sa se limiteze doar la a nu veni cu nimic nou. Exemplele sunt numeroase si pot fi date de fiecare, in functie de gusturi. Mai rare sunt insa trupele care reusesc sa se reinventeze, sa o ia de la capat si sa gaseasca noi surse de inspiratie dupa momente de lancezeala.

Cu riscul de a folosi un cliseu, spun totusi ca Amorphis a renascut din propria cenusa cu “Eclipse”, albumul care l-a scos in fata pe necunoscutul, pana atunci, Tomi Joutsen. Si ce inspirata a fost alegerea aceasta pentru trupa! O voce frumoasa pe clean, suficient de puternica pentru a duce singura partea de growl (lucru care a readus nervul in piesele finlandezilor), Tomi a cotribuit decisiv la acest album care a insemnat revenirea muzicala a  trupei, recastigarea multora din fanii pierduti pe distanta “Tales From The Thousand Lakes” – “Far from the sun”, concomitent cu laudele care au venit din toate partile. “Eclipse” a insemnat piese superbe, riffuri si solouri inspirate (si numeroase!) alaturi de clapele care aduc o tusa melodica, melancolica si poetica. Un album inspirat, modern, proaspat, de ascultat la inceput de toamna.

In schimb “Silent Waters” a trecut pe langa mine fara a ma trage deloc de maneca si a venit parca prea repede dupa “Eclipse” pentru a putea atrage atentia. Laudat pe de o parte, criticat vehement pe de alta din cauza asemanarii puternice cu “Eclipse”, acesta a determinat o multime de persoane sa astepte urmatorul album al trupei pentru a putea trage o linie hotarata si a  face un comentariu pertinent pe marginea evolutiei lor. Ei bine, “Skyforger” – ul lansat anul acesta mi-a consolidat opinia despre Amorphis facuta acum 3 ani. Trupa e inca in forma, au un solist valoros, inspiratia nu da semne ca i-ar parasi iar lirica inspirata din nou de Kalevala a facut deliciul fanilor mai vechi.

Initial am ascultat doar “Sampo” si “Silver bride” de pe album si oarecum ma temeam sa trec mai departe, gandindu-ma ca poate restul albumul nu o sa se ridice la inaltimea acestor piese si ca o sa fie unul banal, cu 2-3 momente de inspiratie. Din fericire nu a fost deloc asa, “From the heaven of my heart”, “Sky is mine” sau “Majestic beast” curg natural, reliefand atat partea agresiva a muzicii finlandezilor cat si momente deosebit de melodice. Ultima piesa mi-a adus aminte de “Perkele (God of fire)”, fara a fi insa o copie a acesteia. Alte momente bune vin cu “Skyforger” sau “From earth I rose”. Albumul nu-si dezvaluie calitatile de la prima ascultare, auditiile repetate aducand in atentie alte momente frumoase (“Highest star” de exemplu). Trebuie sa remarc din nou calitatea solourilor de chitara/clape, alaturi de folosirea inspirata a instrumentelor aditionale sau a efectelor: chitara acustica, flaut, coruri etc. Ca directie muzicala, nu este radical diferit de cele 2 anterioare, poate cu ceva influente prog putin mai evidente.

Pe “Eclipse” Tomi suna de parca ar fi fost de-o vesnicie in Amorphis, insa “Skyforger”-ul este si mai inchegat, solid, iar vocea lui troneaza maiestuos pe acest album care nu trebuie ratat daca l-ati apreciat pe cel dintai si chiar daca “Silent Waters” vi s-a parut dezamagitor.      

Nota: 9,00
Tudy Harper

Tracklist:
01. Sampo
02. Silver Bride
03. From The Heaven Of My Heart
04. Sky Is Mine
05. Majestic Beast
06. My Sun
07. Highest Star
08. Skyforger
09. Course Of Fate
10. From Earth I Rose

Componenta:
Tomi Joutsen – voce
Tomi Koivusaari - chitara 
Esa Holopainen - chitara  
Santeri Kallio - clape  
Niclas Etelävuori - bass  
Jan Rechberger - tobe