This text is replaced by the Flash movie.
  [home] [editorial] [forum]  
  [cronici concerte]
[recenzii de disc]
[interviuri]  
News
Concerte viitoare
Highlights
Editorial
Recenzii de disc
Cronici concerte
Galerii foto
Interviuri
Arhiva concerte
Contact


AC/DC la Bucuresti

16 mai 2010

Agalloch / Alcest - Elite Dark Metal Evening

detalii aici

MetalFest Austria - 12 - 15 mai 2010

detalii aici

Campania Black-Cat

Detalii

Site-uri partenere:

MetalAct.com


Concerte viitoare


20 Martie 2010

01 Aprilie 2010

12 Mai 2010

Editorial
SONISPHERE FESTIVAL 2010 25-27 IUNIE 2010 – ROMEXPO, BUCURESTI
data: 11 Martie 2010

E oficial! Sonisphere Festival 2010 ajunge şi în România, în perioada 25 – 27 iunie. Trupele care vor urca pe scenă în cadrul acestui festival sunt pe departe cele mai mari nume ale momentului de pe scena rock şi nu numai. Astfel, line-up complet poate fi găsit mai jos:

METALLICA
RAMMSTEIN
MANOWAR

Heaven & Hell
Slayer
Megadeth
Anthrax

Alice in Chains
Volbeat
Stone Sour
Mastodon

…si mai pregătim câteva surprize!
 
Astăzi, la ora 14 s-au pus în vânzare biletele pentru Sonisphere Festival 2010, cel mai mare festival din România.

Acestea se distribuie exclusiv prin Reţeaua Eventim.ro în magazinele Germanos, magazinele Vodafone, librăriile Cărtureşti şi Humanitas. Vânzarea online se face prin site-ul www.eventim.ro.

Preţurile biletelor:

25 iunie – Manowar, Volbeat + special guests

120 ron + 6% (127,2 ) – Normal Circle
220 ron + 6% (233,2) – Golden Circle
350 ron + 6% (371) – VIP

26 iunie - Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax, Heaven and Hell

185 ron + 6% (196,1) – Normal Circle
290 ron + 6% (307,4) – Golden Circle
350 ron + 6% (371) – VIP
 

27 iunie - Rammstein, Alice in Chains, Stone Sour, Mastodon

185 ron + 6% (196,1) – Normal Circle
290 ron + 6% (307,4) – Golden Circle
350 ron + 6% (371) – VIP

Abonament

350 ron + 6% (371) – Normal Circle
490 ron + 6% (519,4) – Golden Circle
550 ron + 6% (583) – VIP
 
 
Pentru prima oară în România – RAMMSTEIN!

Other bands play, Rammstein burns!

Rammstein Live la Bucureşti în 2010 – un show care va cutremura din temelii România! După ani de aşteptare, nenumărate zvonuri şi multă nerăbdare din partea fanilor, celebra trupă germană ajunge în sfârşit în România, pentru a susţine un concert care va lăsa publicul fără răsuflare.

Rammstein au redefinit noţiunea de show şi nu au de gând să se oprească aici. Turneul “Liebe ist für alle da” se anunţă a fi cel mai mare spectacol pus în scenă de trupă, cu show-uri incendiare – la propriu, efecte pirotehnice la limita imposibilului, costume “de pe altă lume” şi o scenografie grandioasă!

Sonisphere Festival 2010 aduce Rammstein în concert la Bucureşti, în cadrul unui eveniment prezentat de East European Concert şi Marcel Avram, prin asociere cu D&D East Entertainment!
 

Pentru prima oară în istorie –  THE BIG FOUR împreună în acelaşi turneu!

După  nenumărate zvonuri şi speculaţii, iată că a venit momentul pentru împlinerea celui mai arzător vis al oricărui iubitor de rock! Pentru prima oară în instorie Metallica, Slayer, Megadeth şi Anthrax sunt în turneu împreună şi ajung în Bucureşti, în cadrul turneului „THE BIG FOUR” .

În exclusivitate în cadrul Festivalului Sonisphere, cele patru trupe legendare vor urca pe scenă în cadrul unui singur eveniment,  şi chiar dacă am putea crede că nimic nu poate întrece această veste, organizatorii au mai pregătit o surpiză de proporţii! Invitaţii speciali ai serii de 26 iunie vor fi nimeni alţii decât Ronnie James Dio, Tony Iommi, Geezer Butler şi Vinny Appice de la Heaven & Hell, unul dintre super grupurile rock apărute în ultimii ani. Heaven & Hell este o atracţie nu numai pentru cei care ascultă hard rock de calitate, ci şi pentru inconfundabila voce a lui Ronnie James Dio, una dintre vocile de excepţie din ultimele trei decenii. Dio a încântat de-a lungul anilor prin colaborările lui cu Rainbow şi Black Sabbath.

Iată  ce spune Lars Ulrich de la Metallica despre acest anunţ de importanţă istorică:

“Cine ar fi crezut că după peste 25 de ani de la formare, cele patru grupuri reprezentative pentru genul thrash metal nu numai că vor fi mai populare ca niciodată, dar vor şi cânta împreună! Este extraodinar! Bring it on!”

Era şi timpul să se întămple odată!” spune Kerry King de la Slayer “A sosit momentul ca fanii să primească ce şi-au dorit. Este extraodinar!”

Chitarisul Scott Ian de la Anthrax este şi el copleşit de importanţa acestei veşti:

Fanii îşi doresc acest eveniment încă din 1984, adică asta înseamnă 26 de ani de aşteptare!! Părerea mea este că nu numai că ne vom ridica la măsura aşteptărilor, ci le vom şi depăşi cu brio!”

Aceste patru formaţii legendare s-au desprins din mişcarea underground a genului thrash şi au dominat scena metal în anii 80, având vânzări  de milioane de albume şi umplând pînă la refuz stadioanele din întreaga lume. Giganţii muzicii rock Metallica, Slayer, Megadeth şi Anthrax vor cânta împreună în cadrul Sonisphere Festival, un eveniment ce nu trebuie ratat de niciun iubitor de muzică!

Pe lângă  România, “THE BIG FOUR” vor participa şi la Festivalurile Sonisphere din ţări ca Grecia, Polonia, Bulgaria sau Cehia.

“Aceasta este o ocazie unică în viaţă pentru fanii rockului şi nu numai!” crede solistul Megadeth, Dave Mustaine.
 

Vă  aşteptăm alături de noi pentru cel mai mare eveniment rock care a avut loc vreodată în România!

Pentru toate detaliile va rugăm accesaţi www.sonispherefestivals.com



Ultima cronica de concert
Eufobia + Abusiveness + Parricide
data: 17 Martie 2010

Abyss Rock Bar a gazduit in seara de 5 martie 2010 trei trupe internationale de metal extrem. O relativa plictiseala s-a observat inainte de sosirea trupelor dar dupa, buna dispozitie s-a simtit, atmosfera si energia generala pregatind spatiul pentru o buna desfasurare a evenimentului.

Trupa bulgara de death metal Eufobia, pentru a doua oara in acest an prezenta pentru sustinerea unui concert in Abyss, inca din testul de sunet a ridicat atmosfera si a dus la elevarea spiritelor.
Intr-un inceput plin de energie scenica, Eufobia si-a inceput prima piesa din cele 10 pregatite pentru aceasta seara, brusc, neasteptat, potrivit nevoii publicului. Death metalul energic de inceput a cerut neaparat aplauzele publicului. A doua piesa continua mai matematic si mai groove, old school death metal-ul fiind puternic prezent. Piesa “Pissing Squad” a indreptat pe-ndelete ochii si urechile abyssenilor catre trupa. Urmatoarea piesa vine energic in public, bucatile groove chemandu-i la miscare. A cincea piesa a continuat in ritmul ametitor si bine calculat, dinamismul scenic participand la efectul ametelii, imbinandu-se foarte bine cu muzica. Urmatoarea piesa a pornit mai tot publicul spre miscare, aflat in picioare sau pe scaune sau canapele, miscandu-se parti corporale pe ritmul dansabil al unui matematic ritm. Acestei piese ii urmeaza o alta in acelasi stil, mentinand atmosfera constanta. A opta piesa prezinta un old school death metal aproape pur si tipand dupa bautura. Penultima piesa a ridicat orice urma de praf prezenta printr-o piesa condusa parca doar de tobe. Ultima piesa interpretata de Eufobia a continuat ritmicitatea energica specifica, creand astfel o circularitate.. inceput brusc si puternic, sfarsit brusc si puternic. Sfarsitul interpretarii trupei Eufobia a insemnat zambete, fluieraturi, strigate, urmate imediat de calatorii la toaleta si bar.


Trupa poloneza Abusiveness, trupa ce abordeaza stilul black metal, a urcat pe scena, sustinand o scurta proba de sunet, atragand atentia celor prezenti prin riffurile de chitara in special.
Inceputul interpretarii prezinta duritate patrunzatoare specifice black metalului raw. In acest prim raw black metal se poate simti o tenta de melodic ce ajunge in public, provocand ceva miscare. Sfarsitul primei piese ofera publicului priviri de multumire, unii dintre ei asteptand aceasta trupa de cateva luni bune. A doua piesa a pus sangele si mai mult in miscare, traversand mintea si rascolind gandurile. Se poate observa o tenta de death/black metal in aceasta piesa. Blackul Abusiveness arunca Abyssul in abis. Urmatoare piesa continua in acelasi stil, aducand mai multe persoane in spiritul abuziv al black metalului polonez. A patra piesa provoaca o intunecata explozie interioara ce pune oameni in picioare, dand drumul la o pleata. Miscarea scenica cheama publicul relaxat la dinamism, public ce din pacate pare in mare nereceptiv. Urmatoarea piesa aduce cu sine o noua ritmicitate de inceput, un melodic-groove-death metal parca, oricum o surpriza pentru urechi, si continua apoi pe acelasi stil black metal. A sasea piesa readuce in prim plan faptul ca ne aflam in Abyss, sfarsitul acestei piese insemnand strigate si aplauze. Ultima piesa a polonezilor Abusiveness aduce public aproape de trupa la headbang, piesa fiind un cover dupa piesa “Ace of Spades” a trupei Motorhead. Avem deci un final heavy metal pus in extrema black metalului. Dupa acest final, trupa a lasat loc vecinilor ei.


Tot din Polonia, Parricide, trupa de grindcore, pasesc pe scena, mentinand atmosfera prin proba de sunet. Aceasta trupa a avut un repertoriu de 16 piese, initial 15, din cauza/datorita publicului fiind 16. Toate cele 16 piese au fost scurte si la obiect, lucru specific grindcoreului si in plus, sfarsitul fiecarei piese a fost completat de vorba “Multumesc!” spusa de vocalul trupei.
Prima piesa - explodeaza Abyssul, impreuna cu publicul, vocalul participand la miscare. A doua piesa cheama tot publicul la dans. Haosul se simte peste tot; sunetul este un pur grotesc ametitor si distractiv. Interactiunea cu publicul este maxima, vocalul pasind in aproape tot localul pe parcursul interpretarii. Urmatoarea piesa este o bomba atomica scurta ce aduna oamenii in vartej. Dupa aceasta urmeaza o a doua bomba atomica, mai ciudata si mai distractiva. A cincea piesa a pastrat toata distractia si a mentinut energia, in fata trupei adunandu-se o mare mana de persoane dinamice. Aplauzele si strigatele domina localul la sfarsitul piesei. A sasea piesa se prezinta initial cu un sunet garajist si ciudat de amuzant dupa care se trece brusc la normalul polonezilor, normalul ametitor si brutal, destramand totul in dansul publicului activat. Urmatoarea piesa continua ciudatul grotesc al momentului.A opta piesa misca din ce in ce mai multa lume, ametind Abyssul cu tornada creata. A noua piesa, fiind despre dragoste, trimite publicul intr-o moseala draguta. Urmatoarea piesa continua aceasta moseala dar cu mai multi participanti. Urmatoarea piesa este compusa din riffuri de chitara energizante ce ametesc ochii celor ce doresc a face air-guitar. A 12a piesa se prezinta putin mai melodic, fiind mai potrivita pentru headbang. A 13a piesa a energizat iarasi publicul, chemand iarasi la moseala. A 14a piesa a pus mai tot publicul in miscare, chemand si la moseala, si la headbang, unii ajungand a se rani usor. Ultima piesa pregatita de trupa, penultima serii, a adus acel “BANG!” ce a adus miscare corporala intensa ce a miscat si mesele. Aerul incalzit se poate simti foarte intens, probabil si datorita spiritelor ridicate. Se trece in absolutul grindcore, miscare fiind in fata, in spate, peste tot. Sfarsitul acestei piese a facut simtita energia publicului si placerea publicului, acesta strigand catre trupa “We want more!”. Ascultand de public, trupa a adus in urechile celor prezenti un cover dupa trupa Brujeria ce a pus pentru final tot Abyssul in miscare. Dans, headbang, o transa simtita in musculatura contractata, toate acestea au eliberat ultima portiune de energie pe parcursul acestei piese. Sfarsitul a fost marcat de vorbele “Multumesc! Good Night!” spuse de vocalul trupei poloneze Parricide.

In mare toata aceasta seara spre noapte a fost o distractie sustinuta in extremul abisal, un festin pentru urechi, corp si spirit. Cei prezenti au fost in mare multumiti de eveniment si deci le multumim bulgarilor Eufobia si polonezilor Abusiveness si Parricide si le uram succes in continuare. 
 

-Mandache Ciprian-



Ultimul interviu
HolyHell
data: 17 Martie 2010

Salut si multumin ca ati acceptat propunerea noastra de interviu!

Maria: Salutari si voua si multe multumiri pentru interesul pe care il aveti fata de HolyHell. Apreciem intr-adevar sustinerea pe care ne-o acordati.

Cum s-a nascut HolyHell?

Maria: Pentru mine HolyHell a inceput ca un vis si o dorinta de a-mi trai viata facand muzica; sa calatoresc in intreaga lume si sa cant in fata fanilor. Am studiat canto timp de mai multi ani si mai tarziu l-am intalnit Joey De Maio care a fost foarte interesat de mine ca si artista.

Am combinat visiunea mea asupra unei formatii de heavy metal melodic cu o muzica si versuri proprii originale si Joey, MANOWAR si intreaga casa de discuri Magic Circle Music au sustinut ideile in mod artistic si m-au ajutat sa gasesc cei mai buni muzicieni posibili. Apoi in 2005 am adus HolyHell la viata iesind pe piata si cantand live si apoi lansand EP-ul nostru “Apocalypse”, continuand sa mergem in turneu si acum, lansandu-ne abumul de debut “HolyHell”.

Ne-ati putea explica conceptele din spatele numelui HolyHell si implicit din spatele muzicii voastre?

Maria: HolyHell reprezinta combinatia de muzica heavy si melodica tradusa in opozitie lirica, precum indica si numele de HolyHell, in bun si rau, ingeri si demoni, intuneric si lumina m-au inspirat in general din totdeauna; sunt de obiceci atrasa de aceste teme in ceea ce citesc, filmele pe care le vizionez, cercetarile pe care le intreprind s.a.m.d. Le gasesc foarte poetice si fascinante.

Fascinatia, opozitia si comuniunea dintre Paradis si Infern au fost exploatate in toate formele artei inca de cand aceste concepte au fost nascute acum mai bine de 2000 de ani. Ce elemente noi puteti aduce referitor la aceste simboluri puternice? De asemenea, de ce ati decis sa exploatati aceste simboluri?

Maria: Cred ca este similar vietii si individualismului; totul a mai fost facut inainte, ca sa spun asa, deci nu aducem nimic nou aici, ci doar dand viata noua si energie prin muzica si versurile de la HolyHell.

Ca muzician poate fi dificil sa separi muzica de viata personala, cat de mult din viata voastra personala se regaseste in muzica si versurile de la HolyHell?

Maria: Si eu cred ca este foarte dificil sa segmentezi partea personala de creativitate, deoarece totul provine din interiorul sufletelor si al mintii artistilor, deci este foarte personal.

Francisco: Cred cu tarie, ca in cazul nostru, fiecare element muzical si textual la HolyHell reprezinta credintele noastre, viziunile noastre asupra vietii si unele parti foarte adanci din sufletele noaste.

Ati lansat in cursul acestei veri (NB: 2009) primul vostru L.P. Cum puteti descrie munca depusa in formarea acestui album?

Maria: A fost foarte important pentru noi ca si trupa sa avem o prestatie "live" foarte puternica si am avut posibilitatea sa indeplinim acest lucru mergand in turneu ca si invitati speciali pentru MANOWAR. Am luat ceea ce am castigat din prestatiile live si le-am depus in compunerea si inregistrarea albumului. Francisco si Joe au compus mare parte a muzicii si eu am scris majoritatea versurilor. Am ascultat muzica de mai multe ori si m-am contopit cu ceea ce cerea muzica de la vocea mea interioara si cu ceea ce transmiteau versurile. Acest proces a ajuns sa-mi placa, fiecare cantec aduce atat de multa satisfactie cand este gata.

Francisco: A fost un proces minunat de a invata, descoperi propria voce si a munci fara oprire. HolyHell a inceput ca o formatie live. Am petrecut nenumarate ore in studio mestesugind, intai am scris si am introdus totul in cantece, dupa aceea, restul. Am dat o deosebita atentie la ceea ce cerea cantecul, fie aranjamente mari sau lucruri mai directe, elemente de tehnica sau elemente mai melodice. Nu am vrut sa suprainterpretam sau sa subinterpretam si acelasi lucru se aplica si la munca vocala; uneori aveam nevoie de o gramada de voci pentru a crea o atmosfera specifica, dar in alte dati o mica soapta era mult mai importanta.

Care este idea principala din spatele acestui album?

Maria: Sa prezentam HolyHell, s-a investit mult timp in crearea formatiei, a conceptelor din spatele cantecelor s.a.m.d.; vad acest lucru ca primul capitol din povestea noastra.

Cum credeti ca a evoluat formatia de la infiintarea sa pana in prezent?

Maria: HolyHell are o atractie, care este foarte greu de gasit printe artisti. Cred ca acest lucru este ceea ce face formatia sa functioneze. Ne inbunatatim cu fiecare concert, inregistrare si cantec pe care il scriem si exista un interes crescut in formatie in urma turneelor, deci aceste timpuri sunt foarte intense pentru noi.

Ca o formatie din S.U.A., care combina elemente muzicale de gotic, melodic, heavy si metal, cum ati fost primiti de fanii germani si nordici, obisnuiti cu formatiile lor native cu genuri similare?

Maria: Suntem foarte fericiti sa fim fost primiti atat de bine de Germania inca de la inceputul carierei noastre in 2005 si la fel la primul noastru concert in Norvegia, unde formatia a primit un raspuns excelent. Nu ptem fi mai fericiti de acest lucru.

Inca de la Theatre of Tragedy, conceptul unei formatii de melodic-gothic-heavy-metal cu o solista a fost constant discutat. Care este parerea voastra despre acest subiect?

Maria: Sunt de parere ca fiecare face ceea ce el sau ea iubeste sa faca indiferent daca este masculin sau feminin/ gothic sau heavy/ prima sau ultima. Sunt doar recunoscatoare ca o pot face.

Sunteti de parere ca este mai greu pentru o formatie de metal cu solista sa-si castige un nume si recunoasterea fanior si a colegilor din muzica decat o formatie de metal cu un soilist?

Maria: A avea o cariera in arte nu este un drum usor pentru nimeni, deci in esenta nu generalizez de obicei genurile si nici nu sunt de parere ca unui sex ii este mai usor decat celuilalt.

Sunteti de parere ca muzica voastra are o influenta mai puternica din heavy sau din gothic?

Francisco: Avem o gramada de influente ca formatie si ca indivizi, astfel ca in mod inevitabil muzica noastra este o fuziune a acestor elemente. Se regasesc bineinteles elemente de gotic la fel cum exista mult power metal, simfonic si old school heavy metal. HolyHell va continua sa se dezvolte si lasam cantecele sa ne vorbeasca.

Maria, ce te-a determinat sa-l abordezi pe Joey DeMaio de la MANOWAR si nu pe un alt reprezentant cheie din zona heavy metal?

Maria: Inginerul care a editat “Hell On Stage” m-a invitat in studioul sau sa cant demo-ul meu pentru Joey. Ne-am inteles foarte bine ca si oameni, dar cel mai important ca si profesor si elev. Am vrut sa invat si el a fost dornic sa predea. In acelasi timp isi lansa casa de discuri Magic Circle Music, astfel incat a fost o oportunitate foarte buna de a invata partea de afacere in timpul dezvoltarii formatiei.

Cum credeti ca suportul pe care voi, ca si formatie l-ati primit de la MANOWAR (spre ex: cantarea in deschidere pentru concertele lor) v-a influentat cariera?

Maria: Ne-a ajutat sa ne lansam cariera, o platforma de a invata si a excela ca formatie, precum si imensa oportunitate de a-i cunoaste pe fanii MANOWAR, de a fi atat de bine primiti de fanii lor devotati este intr-adevar o onoare.

Sunteti cu totii muzicieni buni cu multa experienta si istorie in spatele vostru. Nu va este teama ca acest suport ar putea avea “o influenta negativa” asupra imaginii HolyHell?

Maria: HolyHell este doar un bebelus, iar noi am putut sa crestem si sa invatam cu suportul celor de la MANOWAR. Actualul turneu mondial a inceput si in mod foarte interesant pentru noi a inceput planificarea de lansare pe branse cu arene care sunt de asemenea deschise pentru HolyHell.

Ne puteti relata pe scurt trecutul vostru muzical?

Maria: Mama mea spune ca m-am nascut cantand. Am avut un interes mare in a canta din totdeauna. Tineretea mea mi-am petrecut-o invingandu-mi teama si adunandu-mi curajul de a canta in fata oamenilor, dupa aceea am inceput sa studiez canto si sa invat ceea ce am simtit ca era necesar pentru a-mi urmari visul. La inceput am luat lectii private, apoi mi-am continuat studiile de canto si interpretare la conservatorul din Cleveland, Ohio.

Francisco: Eu am inceput sa cant de la varsta de sase ani si de atunci totul in viata mea a fost construit in jurul acestui lucru. Am trei diplome profesionale in muzica, acestea fiind: Compozitie, Orga clasica si Educatie Muzicala si una in Teatru si Actorie. Am cantat timp de zece ani in cea mai cunoscuta formatie de heavy metal din Mexic, am inregistrat patru albume si am produs trei opere rock si piese de teatru rock multipremiate... iar acum HolyHell este viata mea.

Aveti si alte proiecte in afara de HolyHell?

Maria: HolyHell este singurul meu proiect.

Francisco: Nu am propriu-zis alte proiecte, HolyHell este tot timpul prioritatea mea, dar bineinteles mai fac in paralel treaba mea de “pian clasic” si din cand in cand niste muzica orchestrala, este ceva ce nu va disparea niciodata, este o parte din necesitatea si sufletul meu ca si artist.

Ce muzica ascultati in general? Va influenteaza muzica voastra preferata in compunerea muzicii pentru HolyHell?

Maria: Cred ca toata muzica ne influenteaza intr-un fel sau altul in compunerea muzicii noastre. Iubesc cantecele bune. Deci pentru mine am un univers de gusturi muzicale in continua dezvoltare.

Francisco: Ascult mereu muzica noua de toate felurile. Imi place sa ascult formatii noi la fel de tare cum imi place sa ascult un album clasic foarte bun de heavy metal si ambele imi aduc multe lucruri interesante. Pe de alta parte am si o pasiune foarte mare pentru muzica “clasica” fie lucrarile traditionale pana la cele mai experimentale ca si pian preparat sau muzica seriala, abordari minimalistice si muzica nelineara. Nu pot masura exact cat din acestea ma influentaza ca si compozitor, dar a asculta si a interpreta muzica mea preferata m-a facut intotdeauna un muzician mai bun.

Ati avut multe concerte anul acesta (NB: 2009), care dintre ele v-a placut in mod deosebit si de ce?

Maria: Fiecare concert a fost foarte intens pentru noi si am avut concerte in teritorii noi si am primit raspunsuri exceptionale.

Francisco: Fiecare concert din turneul precedent a fost minunat, fiecare a reprezentat o provocare diferita, de la a fi trupa din deschidere de la pranz pana la cantatul dupa zeii thrash metal-ului, fiecare concert ne-a facut mai puternici si mai buni ca si formatie.

Ce ati stabilit de Anul Nou pentru 2010?

Maria: Turnee si si mai multe turnee.

Francisco: Sa promovam albumul si sa cantam peste tot, vrem sa facem un turneu in Europa singuri sau poate cu o alta formatie de acelasi nivel, ne-am gasit propria noastra voce compozitionala care in ultima vreme se aude din ce in ce mai tare, ceea ce este grozav.

Cuvinte de incheiere pentru Metal Act?

Maria: Apreciem sustinerea pecare o acordati lui HolyHell si raspandirea numelui formatiei. Lumea muzicala este in continua miscare, dar singura constanta sunt fanii care vor ramane mereu fideli si puterea cu care sustin in orice domeniu. Multumim foarte mult pentru aceasta!

Francisco: Multumim foarte mult pentru interviu si sustinere. Asteptam cu interes urmatoarea intalnire cu voi, timpul petrecut in Romania a fost incredibil si abia asteptam sa ne intoarcem.

Multumim foarte mult pentru interviu!

Ioana D (Katzy) si Alexandra Fratu


Ultimul highlight
Trooper - Vlad Tepes - Poemele Valahiei (2009)
data: 18 Octombrie 2009

Manifestand vadite tendinte de scriitura de tipul anti-roman, am sa incep cu sfarsitul. Dupa concert Balaurul imi spunea ca daca mi-a placut mie, e bine, pentru ca eu as avea tendinta de a fi mai critica, mai exigenta. Si mie mi-a placut, deci daca umblati dupa o cronica negativa sau indiferenta, nu o s-o gasiti aici. In principiu nu veti gasi nici una super-elogioasa, pot sa va ofer cateva linkuri ale blogurilor unor fani pentru asta. Intr-un domeniu foarte subiectiv, voi incerca sa-mi pastrez obiectivitatea de-a lungul a ceea ce intentionez sa fie o cronica dubla - una a albumului Vlad Tepes - Poemele Valahiei si cea de-a doua a punerii sale in scena din seara zilei de 16 octombrie. In ciuda realizarii grandioase, am sa ma feresc, totusi, de termenul opera, aceasta presupunand, dincolo de complexitatea instrumentala si de tema conceptuala, si un dialog al vocilor, un libret pe roluri, aspect de care Trooper nu s-a atins.

Act I - Poemele Valahiei

I - Chemarea
Albumul debuteaza cu o tema simfonica care se dezvolta intr-un pasaj instrumental destul de speed, care se potoleste odata cu intrarea vocii, transformandu-se practic intr-o balada cu rol de introducere in poveste. Concertul, insa, va beneficia si de o supra-introducere, prin momentul recitativ al actorului Cristian Sofron. Imi pare rau sa incep cu o bila neagra, dar momentul, desi foarte bine gandit si aranjat scenic, nu a avut efectul scontat, partial din cauza unor voci puse pe glume din randul publicului, dar determinant din cauza recitatorului insusi, al carui timbru nu reda, din pacate, patosul si emotia, teatralitatea - daca vreti - unor versuri patriotice. Trooperii apar investmantati in mantii negre, dar numai Coiotul si-o va pastra pe a lui pe durata primei piese. Sunetul este excelent, coordonarea cu ansamblul de coarde - un aspect de care ma temeam dupa ce am vazut Therion in aceeasi ipostaza - de invidiat. Simt o nota de crispare la instrumentisti, chiar, ca amanunt amuzant, dupa concert Laurentiu imi spunea ca n-a putut dormi in noaptea de dinaintea concertului pentru ca "a avut emotii ca o sa aiba emotii". Din fericire la solouri - de data aceasta ale lui fiind dominante - aceste emotii nu si-au facut de cap.

II - Ursitoarele
Mult mai apasata, mai atmosferica si mai epica, aceasta a doua piesa s-a distins inca de la primele auditii ca una din preferatele mele de pe album. M-am bucurat sa aud din nou celebrele tipete heavy metal care i-au adus pe Trooper in atentia tuturor acum 8-9 ani. Scenariul prezentarii include prezenta pe scena a celor patru ursitoare (eu stiam ca-s trei, dar poate ca la os domnesc e diferit). Fetele, imbracate in rochii albe, vaporoase, executa un dans in jurul Coiotului, dans ce aminteste mai degraba de vrajitul joc al ielelor. O dubla asignare de sarcini sau o confuzie mitologica? Indiferent de asta, momentul este excelent si de efect.

III - Coconul Vladut
O alta piesa care incepe in forta pe chitare, pentru a se stinge intr-o balada in ton cald, cu suport simfonic. Un pic cam lunga, incepe sa-mi atraga atentia abia la ultimele doua strofe, cu siguranta nu una din favoritele mele, ceea ce nu as afirma si despre...

IV - Prizonier...
care debuteaza cu poate cel mai frumos moment ne-rock al albumului, partitura Coiotului incepe cu o secventa recitativa care ma face sa ma gandesc ca prezenta actorului nu era tocmai necesara, solistul Trooper avand un talent deosebit la aceasta forma de exprimare a artei. Partitura vocala este superba, trecerile de la simfonic la heavy si inapoi sunt realizate cu gust si curg cat se poate de firesc si totul se incheie cu o seventa solo care se va dezvolta de fapt in piesa urmatoare. Poate ca este momentul sa precizez ca versurile - fara a le comenta valoarea artistica - sunt un pic exagerate in plan istoric - "copil chircit sub vrerea lumii, orfan de tata si de tara, l-au aruncat si-l tin inchis paganii, iar maine poate-l si omoara", educatia vlastarelor domnesti la Inalta Poarta si tinerea acestora in regim de ostatici fiind o cutuma in secolele XIV-XV, pentru a se asigura supunerea vasalilor si, desi pe scena Coiotul apare imbrancit de turci, descult si inlantuit, intr-o imagine expresiva a captivitatii viitorului erou, spectatorul, ascultatorul sau cititorul mai putin avizat nu trebuie sa ramana cu impresia ca Vlad nu ar fi fost tratat potrivit rangului la Curtea Otomana. Am facut aceasta digresiune nu pentru a diminua meritele trupei sau ale poetului, Vasile Lupasc, ci numai si numai pentru ca albumul mi-a fost prezentat ca expresie a adevarului istoric despre voievodul valah.

V - Solii turci
 
Unul din highlights-urile discului, se pare, toata lumea este incantata de aceasta piesa dezvoltata pe un riff alert care se inchide intr-un pasaj pe chitara (Balaurul) inspirat din muzica populara turceasca, moment in care toata sala incepe sa bata din palme, pe ritm si, la fel de firesc, piesa continua cu o secventa de muzica populara romaneasca. Nu ma indoiesc ca Alin a studiat indelung abordarea vocala a fragmentului in discutie, dar vocea lui pur si simplu nu este facuta pentru acest gen, iar pe disc acest aspect se simte. In concert, insa, va fi sustinut de cantareata de muzica populara Irina Somesan (desi pe afis figura mult mai celebra Maria Dragomiroiu). Din pacate, din punctul meu de vedere, ceea ce promitea sa fie un moment de exceptie, a fost aproape complet compromis, din cauza doamnei care a ratat intrarea pe vers si care mi-a dat impresia ca vede versurile in fata pentru intaia oara.

VI - In Valahia
 
Cea mai lunga si mai complexa piesa de pe disc, aproape o mini-opera metal in sine, beneficiind de unul dintre cele mai reusite soluri din "integrala" Trooper. Versurile, lucrate in doi, sunt - in sfarsit - foarte epice si expresive. O noua secventa foarte buna de interpretare a Coiotului pe refren, dar si inevitabilele oo-oo-uri, in concert insotite de raspunsul salii. Daca ar trebui sa aleg o singura piesa de pe disc, probabil ca aceea ar fi In Valahia. Bravo, Popa!!! Sa nu uitam si spectacolul - Coiot apare intr-o camasa de zale, purtand pe cap o replica a celebrei palarii cu pafta si pene a voievodului, iar fostele ursitoare-iele reapar in scena, de data aceasta investmantate in negru, ca niste erinii, furii sau naluci.

VII - Vlad Tepes
 
Aceasta este reeditarea unei piese vechi, pe care poate fanii mai dedicati decat mine o stiu de pe Desant, unde figureaza ca bonus-track. Imi pare rau ca nu i-am dat atentie pana acum, pentru ca este extrem de catchy si de antrenanta, in stilul primei perioade de creatie a trupei, fara a fi neaparat tributara mai-marilor genului.

VIII - Kara-Iflak
Hotarat lucru, piesele mele preferate pe acest album vin de la Laurentiu Popa. Poate ca cele doua parti ale piesei ar fi putut delimitate de altceva decat de ciripitul pasarelelor, in rest, bucata este excelenta si cu potential de hit. Ceva mai brutala decat piesele Trooper obisnuite, insa foarte ritmata si beneficiind, si ea, de un solo extrem de reusit, foarte bine integrat.

IX - Ultima lupta
 
Inceputul acestei piese l-am mai auzit pe undeva sau cel putin imi aminteste de ceva... sa fie Judas? O noua piesa antrenanta, cu tobe foarte rapide si multa solistica, rupta de un pasaj atmosferic-proggish... si in concert rupta, de data aceasta complet neinspirat, de un nou pasaj recitativ al actorului Cristian Sofron.

X - Moare Vlad
 
Piesa incepe cu un pasaj pe voce care imi aminteste de doinele de jale ale Mariei Tanase, completat din nou de prezenta mai pregnanta a orchestrei. Pe refren, in schimb - "Vlad Tepes, scoate palosul inca o data.." interpretarea imi aminteste de Guyana (Manowar). Din nou avem de-a face cu o piesa cu o durata peste medie (~8 minute), as putea sa spun ca la prima auditie completa a fost preferata mea, intre timp a fost surclasata de altele, pe care deja le-am mentionat. In plan scenografic, tradarea si uciderea lui Vlad sunt redate printr-un joc de umbre, tehnica destul de folosita si in teatrul actual, care mie personal imi place in mod deosebit. Tempoul este mediu spre lent, ca si partile de chitara solo, care se inchid (ca de obicei as zice) intr-o secventa simfonica ce se va relua in piesa urmatoare...

...XI - Sfarsitul fara sfarsit 
Coiotul canta intins pe scena, in timp ce zanele in rochii negre il inconjoara tinand in maini lumanari aprinse. Piesa incepe ca o balada si ritmul ei creste dupa prima jumatate. Refrenul este alert si fredonabil. Din nou una dintre putinele piese de pe album care nu-mi plac in mod special.

XII - Legamantul
Cu rol clar de outro, Legamantul este o alta piesa foarte asezata, cu parti de voce foarte bine executate si cu chitare superbe, cred ca de data aceasta marca Balaurul. Coiotul provoaca sala sa-l acompanieze pe oo-oo-urile de final si aceasta nu se lasa foarte mult rugata.

Bonus track - Pas infinit
 
Prea Iris-istica pentru gustul meu, piesa asta promite sa devina un alt mare succes Trooper, din cate am observat reactia salii. Mie personal nu-mi place.

Prima parte se incheie cu prezentarea tuturor celor ce i-au ajutat pe cei cinci Trooperi sa realizeze acest spectacol deosebit.

PS Nota pentru disc e in jur de 10.

Act II -Let's rock!

A inceput "Cum vreau eu", cu cei cinci Trooperi vizibil mai degajati. Greul trecuse si acum era timpul pentru o ora de relaxare activa in compania fanilor. Trebuie sa spun ca Trooper este o trupa care se hraneste cu reactia publicului si ca, de obicei, suna cu atat mai bine, cu cat publicul le este mai dedicat. Si cum de public nu se pot plange, Coiot & co au oferit un recital electric si eclectic, de la hard-rockul zvapaiat din Nu mai conteaza si Doar a mea, trecand prin baladele Cantecul lebedei, Orizonturi (dedicata fostului lor coleg, Radu Pites, odihneasca-se in pace) si Amintiri si terminand cu heavy metalul clasic de pe Strigat, Tari ca muntii sau Inca o lupta. In categoria highlight intra momentele excelente de pe Rock'n'Roll Pozitiv, Nu trebuie sa vrei si 17:00. In categoria "as you like it" - Old School, Baby si Dispari din ochii mei. Ca de obicei voi categorisi ca "not my cup of tea" baladele, dar as fi nedreapta sa nu mentionez ca reactia salii la ele este nici mai mult, nici mai putin decat fantastica. Respectand proportiile, ma simteam ca la un concert al unei trupe de heavy metal din liga mare, acele momente minunate cand vocalul ia o pauza, fiind suplinit cu mare aplomb de public.

Cum de interpretare, comunicare cu sala si sunet nu ma pot plange, nu voi mentiona la capitolul minusuri decat absenta catorva favorite - Totul e fals, Pentru tot ce-a fost, O viata este prea mult... si ma opresc aici, dar si o rutina care se strecoara in concertele lor - finalul, mereu acelasi, cu Tari ca muntii, Amintiri si Strigat. Nu ca nu mi-ar placea doua din trei, dar previzibilul tinde sa ma plictiseasca. Ar fi de dorit un shuffle.

Sunt mari sanse ca Trooper sa fie formatia pe care am vazut-o cel mai des live. Probabil ca de vreo 20 de ori, +/-. Cand cunosti atat de bine o trupa, ai doua probleme - in primul rand, ca reporter, e greu sa scrii despre concert fara sa te repeti. In al doilea rand, ca spectator, e greu sa mai fii impresionat, iti place si atat, ca altfel nu te-ai duce la 20 de concerte. De data aceasta m-au impresionat. Fara indoiala, cel mai bun concert Trooper, cu siguranta unul dintre cele mai bune concerte ale unei trupe romanesti. Si ca s-o spun pe-a'dreapta, puncteaza si in clasamentul general personal, alaturi de nume foarte-foarte mari. Felicitari, baieti!

Oana

Poze


 
Ultimele recenzii
Overkill - Ironbound [2010]
data: 04 Ianuarie 2010

Doamnelor, domnilor, domnisoarelor si domnisorilor, iata ca nici nu va incepe bine anul 2010 si batraneii de la Overkill vor arunca pe piata un nou album care da cu praf cam peste tot ce s-a scos anul asta deja. Dupa un 2009 dezamagitor la capitolul noutati, noul an incepe mai mult decat promitator prin aparitia acestui "Ironbound". Intotdeauna am avut o slabiciune pentru Overkill si am considerat ca asta formatie a fost, si inca este, criminal de trecuta cu vederea. Probabil, daca luau fiinta in Bay Area, alta ar fi fost situatia. Asa, Overkill e vazut de multi ca doar un soi de intrus din New Jersey care se arunca la gatul mai marilor din zona thrash americana. Overkill ramane una dintre cele mai longevive si constante trupe de thrash metal, iar cele 16 albume de pana acum stau marturie.

Si acum, cateva cuvinte despre ultimul produs intitulat "Ironbound", prevazut sa apara oficial pe 29 ianuarie 2010. Daca "Immortalis" a fost un album excelent, "Ironbound" il bate pe umar din mers. Poate sunt eu prea extaziat, dar acest album al americanilor suna atat de energic, inchegat si fortos, de nu-mi vine sa cred ca pe el performeaza niste indivizi trecuti bine de prima tinerete. Ce sa mai zic de haiosul Bobby "Blitz" Ellsworth care parca s-a inrait si mai tare dupa operatia suferita pe creier. Unde mai pui ca le baga la voce mai ceva ca in tinerete. Sa luam, de exemplu, piesa "The Head and Heart", pe care veti auzi o voce aproape cu iz death. Ei bine, degeaba va intrebati cine e invitat pe melodia asta, pentru ca nu e nici unul. Este chiar "Blitz" in persoana, pe care nu credeam vreodata ca o sa-l aud bagand astfel de vocalize.

Albume ca cel descris aici nici nu necesita prea multe comentarii. Suna atat de bine ca mai bine te retragi intr-un colt si il asculti cat poti de des. Incepand cu piesa de deschidere "The Green and Black" si terminand cu "The SRC", ti se servesc toate elementele definitorii pentru Overkill, din 1985 si pana in prezent. Thrash, speed, power, melodie, refrene catchy si acel iz de voie buna atat de caracteristic acestei trupe. Piesa "Ironbound" o vad deja devenind imnul metalic al viitorului an. Bass-ul lui D.D.Verni este omniprezent si imi pare bine ca Peter Tagtgren, producatorul albumului, a acordat o atentie deosebita acestui aspect. Si ca tot am amintit de productie, aceasta este cristal. Se simte putin noua tendinta de "cu cat mai tare, cu atat mai bine" dar nu se exagereaza in acest sens. Cel putin, nu ca pe ultimul Hypocrisy.

In concluzie, "Ironbound" este un album complet care da cu spitul in fundul multor formatii cu pretentii din noul val. Alaturi de ultimul Megadeth, este unul dintre cele mai reusite produse de thrash din ultimii 10 ani, cel putin. E o parere personala, bineinteles...


10/10

Ciprian


Label: Nuclear Blast

Componenta:

    * Bobby "Blitz" Ellsworth - voce
    * Dave Linsk - chitara
    * Derek Tailer - chitara
    * D.D. Verni - bass 
    * Ron Lipnicki - tobe

Tracklist:

1. The Green And Black
2. Ironbound
3. Bring Me The Night
4. The Goal Is Your Soul
5. Give A Little
6. Endless War
7. The Head And Heart
8. In Vain
9. Killing For A Living
10. The SRC

Alte recenzii recente:
Hypocrisy - A Taste of Extreme Divinity
Immortal - All Shall Fall
EPICA – Design Your Universe
Stratovarius - Polaris
Amorphis - Skyforger
Vader - Necropolis
Behemoth - Evangelion

News
Belphegor, GOD, Grimegod si Carpatica sunt ultimele confirmari la OST Mountain Fest
data: 17 Martie 2010

Dupa succesul din 2008, din Studio Martin, BELPHEGOR (Austria) revine pentru a doua oara in Romania, de data acesata pentru a incheia festivalul OST Mountain Fest ca headlineri, alaturi de Eternal Tears of Sorrow.

 O alta trupa, care n-a mai bucurat publicul romanesc cu prezenta tot de prin 2008, este GOD (Romania) care revin in forta anul acesta, cu o componenta noua si cu un album pe masura, Forefathers - A Spiritual Heritage ce va fi lansat in cadrul festivalului.

GRIMEGOD, deatherii din Arad, care anul aceasta au sarbatorit majoratul, nu putea sau lipseasca de la OST Mountain Fest.

Si, pentru ca OST Mountain Fest se doreste o rampa de lansare pentru formatiile din underground-ul romanesc si nu numai, pe scena OMF va urca si trupa CARPATICA, o formatie tanara de pagan folk metal.

Nu uitati ca sunt puse in vanzare doar 2000 de abonamente, la pretul de 100 RON, pana pe 31 mai 2010, pretul lor crescand la 150 RON dupa aceasta data.

In pretul abonamentului este inclusa camparea, accesul la toaletele ecologice, accesul la toate evenimentele sportive si sociale care vor fi desfasurate, accesul la zona de autografe.


KREPUSKUL LANSEAZA AL DOILEA ALBUM
data: 17 Martie 2010

Trupa clujeana de metal experimental Krepuskul lanseaza JOI 1 aprilie la Bucuresti in Club Suburbia al doilea album, intitulat GAME OVER. Albumul va contine atat piese deja consacrate (Awake, Voice, etc.) cat si compozitii noi, ce vor putea fi ascultate in premiera. Show-ul se anunta unul de exceptie, cu efecte speciale si proiectii video, Krepuskul lansand pe 27 martie si primul videoclip oficial de pe Game Over, la piesa cu acelasi titlu.

Invitatii speciali ai serii vor fi TIARRA, FIRST DIVISION si KISTVAEN


Biletul va costa doar 10 lei, iar primii 50 de platitori vor primi gratuit noul album in editie limitata, de colectie (in acest format vor fi doar primele 100 discuri), semnat de membrii Krepuskul.


Turneul Trooper merge mai departe
data: 13 Martie 2010

Pentru detalii si date noi, accesati: http://www.trooper.ro
19 martie - Bucuresti - Alter Ego Club
1 aprilie - Buzau - Club T'Essence
2 aprilie - Campina - Club Live
10 aprilie – Brasov – Club Crossroads
11 aprilie - Fagaras - Cover Club
16 aprilie - Bacau - Club Stage
1 mai - Vama Veche
12 iunie – Mamaia
23-24 iulie – Predeal – East European Motor Show
15 august – Bistrita – Festivalul Medieval (Haggard)


Comunicat Elite Dark Metal Evening... lansare NIGHTPRAY
data: 11 Martie 2010

Au mai ramas doar cateva zile pana la Elite Dark Metal Evening. Dupa cum se stie, Part I este sold-out! Organizatorii Kogaionon & DonisArt insista ca in seara de 20 martie, la Reduta (Brasov), sa fie prezenti doar cei care au biletele fizice sau rezervari & abonamente confirmate de emailul Kogaiononmagazine@gmail.com. Nu se vor accepta alte derogari! Accesul in locatie pt cei cu abonamente: ora 18.00. Pentru cei cu bilet: 18.30. Ora de incepere a concertului va fi 19.00.

Part II va fi sustinuta in Bucuresti, pe data de 21 martie, in selectul club THE SILVER CHURCH, Calea Plevnei nr.61.

Incepand cu ora 18.30, prima trupa romaneasca de Avantgarde Dark Rock, intitulata NIGHTPRAY, va avea lansarea oficiala a noului album, Dreamocracy, material ce va putea fi ASCULTAT in premiera si in intregime inainte de recitalul trupelor ALCEST si AGALLOCH. Pentru a fi o lansare profesionista, trupetii vor veni cu standul propriu de accesorii muzicale, CD-uri sau tricouri cu si despre acest interesant proiect muzical demarat in urma cu patru ani ani de Costin Chioreanu, cunoscutul artist ce conduce TWILIGHT MEDIA. De mentionat ca in NIGHTPRAY activeaza membri din diverse trupe underground, cum ar fi : SATANOCHIO, EXTINCTION ALGORITHM, PARACHUTE PULSE, DISCORDLESS, H8, CAP DE CRANIU… si nu in ultimul rand, bass-istul Clandestine din legendarul grup Black Metal norvegian DODHEIMSGARD! Noul album va avea lansarea digitala pe data de 22 martie, deci cei ce vor fi prezenti in clubul The Silver Church in seara de 21 martie vor putea avea oportunitatea de a asculta si de a-si procura noul NIGHTPRAY in premiera! Pentru cei ce nu stiu, stilul abordat de muzicieni este unul extrem de complex, ce experimenteaza intr-un mod original faze Post Black Metal, Gothic, Rock sau Jazz!

ALCEST va incepe sa cante in jurul orei 19.15 iar AGALLOCH in jurul orei 20.30. Dupa ora 22.00 ambele trupe vor fi la dispozitia fanilor pentru discutii libere, fotografii, autografe. De reamintit ca ALCEST va urca pe scena pentru prima data in istorie, concertul din Bucuresti fiind unul de o importanta cruciala si pentru trupeti!

Este permis orice accesul cu orice tip de aparat foto sau video, dar fara trepied.

Pretul unui bilet este de 45 lei si mai poate fi procurat doar in seara evenimentului, de la intrarea in locatie.

Va asteptam !

Echipa Kogaionon & DonisArt


Noutati despre concertul Deicide din 30 mai
data: 26 Februarie 2010

Biletele pentru concertul DEICIDE / Avatar / [tba]  - din data de 30 Mai 2010 (Bucuresti, Studio Martin) vor fi puse in vanzare pe data de 1 martie: primele 100 de bilete vor fi la pretul de 66 RON, urmatoarele bilete la pretul 78 RON. Numarul total de bilete este de 500.

Acestea se vor gasi la Titus (Bestial Rec tel: 0722814991 / e-mail: titus@bestial.ro / yahoo messenger: dark_distro) si la membrii staff-ului Hatework (pentru detalii se trimite mail la bilete(at)hatework(punct)ro, sau telefon 0728328032). Biletele se pot comanda si ramburs prin posta, la aceeasi adresa de mail Hatework (sunt scutite de taxe postale comenzile de peste 4 bilete).

Reamintim cateva detalii despre Avatar.

Avatar este una dintre cele mai vechi si constante trupe de metal autohtone. Din 1996, când a luat fiinta Avatar, craiovenii nu au incetat sa se reinventeze. Abordarea a evoluat de la metalul tehnic-experimental al primelor demouri la un melodic death metal foarte energic, fiind incontestabil un nume de referinta pentru evolutia genului in Romania . Nu intamplator, primele doua produse Avatar au cunoscut vanzari de peste 3000 de exemplare, si, de asemeni, nu intamplator, este trupa emblematica ce a aparut pe coperta Death Metal Lexiconului publicat in 2001.

Dupa 2000 au impartit scena cu nume precum: Megadeth, Pungent Stench, Sepultura, Samael, Debauchery, Rotting Christ, Behemoth  si multe altele, atat in evenimente din Romania, cat si in aparitiile live de peste hotare. Pasul major facut de Avatar in 2010, a fost pregatirea celui mai recent material "Subjects Of The Same Suffering", a carui prioritate a fost calitatea finala, cooptandu-I, alaturi de ei, pe celebrul Tue Madsen (Heaven Shall Burn, The Haunted, Aborted, Dark Tranquility, Behemoth, etc), pe Marius Costache (recording engineer) si pe deja atat de cunoscutul Costin Chioreanu de la Twilight13media (Grave, Centinex, Foscor, Running Wild, Absu, etc).

Avatar vor putea fi urmariti pe 30 mai, ca support-act pentru Deicide, intr-un recital special de aproape o ora. Cititi aici un interviu cu Marius Popeanga - Avatar realizat in septembrie 2009.

http://www.myspace.com/avataromania

Vom anunta in zilele ce urmeaza cel putin inca o trupa care va evolua in cadrul evenimentului din 30 mai.

 

Keep supporting extreme music!

Hatework Squad.