MetalAct.com

Au cam trecut sarbatorile astea, asa ca e timpul sa ne intoarcem si noi la treaba. Altii mai au “credit” pana maine, cand Yahoo Messenger va fi plin de status-uri ca “luni, futu-i”, “back to work” sau combinatii pe tema data. Acum e duminica, afara ploua, bate grindina, o feerie, ce sa mai discutam. Ma gandesc usor amuzata la cohorta de vamaioti si la acoperisul subred de la Pirati si cu asta inchid capitolul cliseic “sarbatorirea zilei internationale a muncii printr-o lunga pauza”.

Altii, in schimb, au ales sa munceasca zilele astea. Si nu oricum, ci pentru dragul nostru rocker mioritic. Primul a fost Coro, care a muncit pentru 50. Nu cat pentru 50. Concert The Ocean pe 1 mai. Cu Dakon, care nu au mai ajuns din cauza vizelor. Banuiesc ca sarbatorile de Pasti si ziua aia a muncii de care spuneam s-au desfasurat cu aceleasi coordonate si la Chisinau, deatherii nostri fiind informati ca vor primi viza pe data de 5 mai. Absolut natural, de vreme ce concertul a avut loc pe 1 mai. Nu vad contradictia. The Ocean au prestat – bine din cate am inteles, dar vedeti cronica pentru detalii – in fata celor 50 de beneficiari ai muncii lui Coro. Au prestat si Cyborg cu ei, a treia oara in 2 saptamani in Live Metal Club. Asta imi aminteste de Bolthard prin 2005, in Underworld. Am citit pe undeva ca ar fi fost plin de personalitati marcante si mi-am amintit de cronicile din presa mare si scrisa. La modul “la Megadeth au fost vazuti Adi Despot de la VDV, Paula Selling, Loredana si Ionut Iftimoaie”. Unii au zis ca nu-i frumos deloc sa-l lase pe Coro sa munceasca de unul singur, asa ca au zis sa-i dea o mana de ajutor. Spirit de initiativa, nu gluma. Oricum, mi-au dat o idee, ce-ar fi ca fiecare revista sau webzine sa-si faca propriul afis asortat layout-ului la fiecare concert in parte? Asa nu ar mai suferi nimeni de prezenta mai la stanga sau mai la dreapta listei de parteneri media.

Mai mult decat Coro au muncit, insa, entuziastii de la Metal Masters, care au luat asupra lor sarcina destul de dificila a organizarii unui turneu pentru thrasherii britanici Onslaught, impreuna cu thrasherii greci Suicidal Angels, deatherii bulgari Eufobia si, in prima faza, thrasherii suedezi Carnal Forge. Datele pentru Romania au fost, insa, neinspirat alese, astfel incat si turneul Horns Up a debutat cu un succes fulminant de public, intre 50 si 100 de spectatori per eveniment. Organizatorii nu considera, insa, ca au facut munca in zadar, dupa cum nu considera asta nici putinii beneficiari ai efortului lor.
Carnal Forge s-au pierdut undeva, prin Europa si n-au mai venit, mai mult, au remis un comunicat in care au anuntat initial anularea intregului turneu, nu doar absenta lor. Personal, nu cred ca asta a afectat in vreun fel vanzarile de bilete, desi organizatorii par a o enumera printre cauzele esecului de public. Peripetiile caravanei Onslaught le vom povesti, poate, cu alta ocazie. Cele trei concerte par a fi iesit, din relatarile de la fata fiecarui loc in parte, excelent.
Aflu cu stupoare de la colegii de la metal-maniac.org ca la Baia Mare locatia a fost stabilita in chiar ziua concertului. Nu stiu daca sa felicit organizatorul local ca a reusit sa iasa dintr-o situatie absolut neplacuta sau sa-l acuz de neprofesionalism pentru lipsa incheierii unui contract cu locatia prevazuta initial. Ceva din amandoua, banuiesc. Odata cu intrarea in Cluj, problemele par a se terminat.
Bucuresti - Live Metal Club- incheie prima parte a turneului romanesc (Horns Up se va intoarce de prin restul Europei pentru injca doua prezente, la Craiova si Timisoara). Bucurestiului ii trebuie mereu ceva festiv, ceva in plus, ceva nou, ceva vechi si ceva albastru, poate si pentru a justifica diferentele de pret dintre orase, astfel incat evenimentul este completat cu 3 trupe romanesti, afisul lungindu-se astfel aproape pana la nivelul de festival.
Constanta se numeste thrash metal si poate aici gresesc un pic amicii de la Metal Masters. Cum spuneau chiar ei intr-un articol publicat si pe aici pe undeva, in Romania nu mai sunt asa multi thrasheri sau sunt, dar genul ala care or sa iasa la lumina numa'n caz de concert Slayer. Cheia succesului sta, cel mai probabil, in mixarea atenta a doua sau mai multe genuri diferite, dar nu incompatibile. Adica nu Rhapsody cu Impaled Nazarene, dar combinatii gen Lake of Tears cu Rage, Immolation cu Melechesh sau Vader cu Septic Flesh. Tardiv acum. Poate data viitoare.

Ca o mica nota de subsol sau “la inchiderea editiei”, aflam de la o spectatoare a concertului Onslaught de la Bucuresti ca telenovela “inchide-n mortii ma-tii usa aia” continua. Redau aici citatul si sper totusi ca patronul clubului va lua, in cele din urma, masuri impotriva angajatilor care nu stiu sa se poarte cu clientii. Over and out, las cuvantul Cristinei (aka Queen of the Reich):

A treia oara, cred, cand vad SnapJaw si zau ca-mi place din ce in ce mai mult cum presteaza. Aparitia vocalului prima data m-a facut sa rad, pe urma cand au inceput sa cante mi-am dat seama care este toata faza, ca merge excelent povestea cu oasele si restul out-fit'ului, si ca nu mai merge sa apara stimabilul imbracat obisnuit, deja s-a creat un trade-mark, cum se zice. Deci o bila alba in plus pentru grija la prezenta scenica. Iar de data asta m-au facut sa-mi zgaltai putin creierii pe ce canta ei, adica iar o bila alba, ca nu prea eram in forma pentru d-astea. Insa nu stiu ce s-a intamplat cam de pe la jumatatea concertului lor, ca nu mi-au mai placut piesele pe care le auzeam, asa ca m-am retras mai in spate.

Eufobia: aici nu prea stiu ce sa zic, o trupa inimoasa, dar care se pare ca nu cadreaza cu gusturile mele, in afara de piesele trase mai spre grind-core. Vocalul trebuie neaparat sa-si schimbe look'ul.

Pentru mine au fost cei mai de efect, chiar daca nu ma omor dupa thrash'ul old school in tempo rapid. Insa trupa asta a avut atata nerv in ea si sange in instalatie, plus ca nu mai vazusem de mult adidasi gheata, blugi stramti si tricou fara maneci, sooo thrash, man ! super recital, si acum ma doare gatul, viteza de la un cap la altul, au venit, au cantat, au plecat, m-au lasat nauc. A sunat foarte bine, molipsitor de bine. Thrashul este facut mai ales pentru concerte.

Spitting blood in the face of good....adica Killing peace, piesa cu care au deshis...si atat am mai apucat sa inteleg, pe urma sunetul s-a nasolit usor usor, piesa dupa piesa, ca la un moment dat se auzea numai instalatia cum protesta suprasolicitata, asa ca trebuia sa fii fean ca sa descifrezi piesele. Eu nu eram, asa ca m-am retras si de data asta mai la o parte, i-am lasat pe pasionati sa se bucure, ma luptam cu niste absinth inserat in sistem care ma ciufulise destul de rau (Ardeico, fi-ti-ar absintu sa-ti fie...), si luam aminte la ce se intampla pe scena. Dincolo de sunetul din seara asta, englezii astia numiti Onslaught "au stiut foarte bine cum se pune problema" cand este vorba de thrash. Headliner, what the hell. Vocalul, mare joc de scena pe el, dar de altfel niciunul din ei n-a stat locului.

Rareori se intampla sa imi asum analiza muzicii unor "idoli" personali. Tind sa devin exaltata sau prea critica, prea exigenta. Iar Vegard Sverre Tveitan aka Ihsahn s-a inscris in aceasta lista odata cu lansarea in 1997 a aproape-perfectului Anthems to the Welkin at Dusk. Pana in 2008 muzicianul norvegian nu m-a dezamagit, indiferent ca productiile sale au fost semnate Emperor, Peccatum sau pur si simplu Ihsahn.

Se pare ca i-a venit randul...probabil ca este inevitabil intr-un moment sau altul.

Albumul care ma indeparteaza de Ihsahn va aparea oficial la sfarsitul acestei luni. Este considerat de mastermind-ul sau "a natural progression from "The Adversary", but with a somewhat heavier touch". E si nu e asa. The Adversary a avut farmecul sau crud, avansarea artistului pe un teren al progressive-ului, unde inca se simtea nesigur si tindea sa se raporteze, compozitional, dar si interpretativ vorbind, la idolii sai. Amintiti-va doar falsetto-urile a la King Diamond. AngL este mai "heavy" prin raportari multiple si repetate la Emperor si mai prog prin raportari la clasici ai genului si, prea des pentru gustul meu, la prea - aclamatii Opeth. Productia este net superioara celei de pe The Adversary, nu trebuie sa fii cine stie ce artist sa auzi asta de la prima piesa, chiar daca sectia ritmica este sustinuta de membrii Spiral Architect este un pic dezavantajata la mixaj.

Pasajele extreme alterneaza cu cele foarte progressive intr-un ritm aproape perfect. Cautat. Cred ca acesta e cuvantul. Si gasit chiar. In principiu, angL nu are niciun element negativ pe care sa-l pot evidentia. Poate Threnody pentru ca a inclus un riff de inspiratie schuldineriana intr-o piesa oarecum diluata. Prezenta lui Mikael Akerfeldt pe Unhealer va fi considerata de majoritatea unul dintre highlight-urile albumului, asa ca sa ma iertati de voi avea alta parere. Piesa este excelenta, ca tot restul albumului, de altfel, dar, absolut subiectiv vorbind, ma lipseam. Solo-ul si intreaga structura, in schimb, muta Unhealer intr-adevar in categoria "de mentionat", alaturi de Elevator, de departe cel mai bun moment de pe disc. Nu, nu de departe pentru ca angL nu are suisuri si coborasuri, aparent neomogen la primele auditii, este de fapt, unul dintre albumele cele mai atent imbinate pe care le-am ascultat vreodata. Aproape un show-off...

...si tocmai asta nu-mi place.

Albumul este, evident, de nota 10 la toate capitolele, poate mai putin la acela al sinceritatii muzicii. Cum nu am o scala de valori pentru acest aspect, voi trece peste dezamagirea personala si ii voi acorda nota maxima.

Hatework te invita la un regal de muzica extrema, Duminica 1 iunie – ora 18:00, in Cluj / clubul Irish & Music Pub (pe strada Horea nr. 5):

Turneul aniversar de 25 de ani Vader poposeste si in Romania. Polonezii au pregatit un setlist exceptional pentru aceasta ocazie, si niste invitati pe masura:

In data de 22 mai, ora 22:00 va avea loc lansarea videoclipului “Another One of Us” (Loudrage), in Cluj Napoca, club Hard Rock Caffe. Toti cei care doresc sa vada in premiera acest videoclip si sa stea la o poveste cu trupa si cei din echipa de filmare sunt bineveniti. Intrarea este libera.

Hatework recomanda fanilor de deep-extreme-underground distro-ul www.pestrecords.tk. Unde puteti gasi nume precum: ACHERON, AETURNUS DOMINION, AKERCOCKE, DEAD MEAT, EMBALMING THEATRE, PUTRID WHORE, LONG PIG, OMINOUS, PATHOLOGY, RICTUS GRIN, etc, si o oferta speciala pentru primele comenzi.

Pentru noutati si detalii legate de evenimentele anuntate, dar si alte surprize pregatite pentru toamna acestui an, vizitati cu incredere www.hatework.ro.

Cea de-a treia editie a ARTMANIA Festival se va tine, in acest an, in Pavilionul 2007, situat in centrul Sibiului. Modificarea locatiei este valabila exclusiv pentru editia 2008.

Motivele care au dus la luarea deciziei de a reloca festivalul din Piata Mare in Pavilionul 2007 tin exclusiv de partea logistica de organizare a festivalului.

"Suntem convinsi ca relocarea festivalului nu ii va impedica pe iubitorii de muzica sa se bucure de niste concerte exceptionale, oferite de trupele participante la ARTMANIA Festival 2008. In plus, sunt sigura ca atmosfera va fi cel putin la fel de reusita ca la editiile precedente.”, a declarat Codruta Vulcu, director executiv ARTMANIA Festival 2008.

Pavilionul 2007 este un cort instalat in centrul orasului in locul cunoscut sibienilor sub numele de Cazarma 90 si are o capacitate de 4.000 de locuri. Astfel, biletele pentru ARTMANIA Festival 2008 vor fi in numar limitat.  

Pana in prezent, pentru ce-a dea treia editie a ARTMANIA Festival au confirmat Agua de Annique, Atrocity, Gamma Ray, Leaves Eyes, Negura Bunget, Tiamat si Lacrimosa. Concertele vor avea loc in zilele de 18 si 19 iulie. Biletele pentru ATRMANIA Festival se pot cumpara in reteaua magazinelor Diverta din intreaga tara si online, pe www.ticketpoint.ro. Un bilet pentru ziua de vineri, 18 iulie, va costa 70 lei, iar pentru sambata, 19 iulie, tot 70 lei. Doritorii pot achizitiona si abonamente pentru ambele zile de concerte din cadrul festivalului, la pretul de 120 lei.