Unu Mai muncitoresc

Au cam trecut sarbatorile astea, asa ca e timpul sa ne intoarcem si noi la treaba. Altii mai au “credit” pana maine, cand Yahoo Messenger va fi plin de status-uri ca “luni, futu-i”, “back to work” sau combinatii pe tema data. Acum e duminica, afara ploua, bate grindina, o feerie, ce sa mai discutam. Ma gandesc usor amuzata la cohorta de vamaioti si la acoperisul subred de la Pirati si cu asta inchid capitolul cliseic “sarbatorirea zilei internationale a muncii printr-o lunga pauza”.

Altii, in schimb, au ales sa munceasca zilele astea. Si nu oricum, ci pentru dragul nostru rocker mioritic. Primul a fost Coro, care a muncit pentru 50. Nu cat pentru 50. Concert The Ocean pe 1 mai. Cu Dakon, care nu au mai ajuns din cauza vizelor. Banuiesc ca sarbatorile de Pasti si ziua aia a muncii de care spuneam s-au desfasurat cu aceleasi coordonate si la Chisinau, deatherii nostri fiind informati ca vor primi viza pe data de 5 mai. Absolut natural, de vreme ce concertul a avut loc pe 1 mai. Nu vad contradictia. The Ocean au prestat – bine din cate am inteles, dar vedeti cronica pentru detalii – in fata celor 50 de beneficiari ai muncii lui Coro. Au prestat si Cyborg cu ei, a treia oara in 2 saptamani in Live Metal Club. Asta imi aminteste de Bolthard prin 2005, in Underworld. Am citit pe undeva ca ar fi fost plin de personalitati marcante si mi-am amintit de cronicile din presa mare si scrisa. La modul “la Megadeth au fost vazuti Adi Despot de la VDV, Paula Selling, Loredana si Ionut Iftimoaie”. Unii au zis ca nu-i frumos deloc sa-l lase pe Coro sa munceasca de unul singur, asa ca au zis sa-i dea o mana de ajutor. Spirit de initiativa, nu gluma. Oricum, mi-au dat o idee, ce-ar fi ca fiecare revista sau webzine sa-si faca propriul afis asortat layout-ului la fiecare concert in parte? Asa nu ar mai suferi nimeni de prezenta mai la stanga sau mai la dreapta listei de parteneri media.

Mai mult decat Coro au muncit, insa, entuziastii de la Metal Masters, care au luat asupra lor sarcina destul de dificila a organizarii unui turneu pentru thrasherii britanici Onslaught, impreuna cu thrasherii greci Suicidal Angels, deatherii bulgari Eufobia si, in prima faza, thrasherii suedezi Carnal Forge. Datele pentru Romania au fost, insa, neinspirat alese, astfel incat si turneul Horns Up a debutat cu un succes fulminant de public, intre 50 si 100 de spectatori per eveniment. Organizatorii nu considera, insa, ca au facut munca in zadar, dupa cum nu considera asta nici putinii beneficiari ai efortului lor.
Carnal Forge s-au pierdut undeva, prin Europa si n-au mai venit, mai mult, au remis un comunicat in care au anuntat initial anularea intregului turneu, nu doar absenta lor. Personal, nu cred ca asta a afectat in vreun fel vanzarile de bilete, desi organizatorii par a o enumera printre cauzele esecului de public. Peripetiile caravanei Onslaught le vom povesti, poate, cu alta ocazie. Cele trei concerte par a fi iesit, din relatarile de la fata fiecarui loc in parte, excelent.
Aflu cu stupoare de la colegii de la metal-maniac.org ca la Baia Mare locatia a fost stabilita in chiar ziua concertului. Nu stiu daca sa felicit organizatorul local ca a reusit sa iasa dintr-o situatie absolut neplacuta sau sa-l acuz de neprofesionalism pentru lipsa incheierii unui contract cu locatia prevazuta initial. Ceva din amandoua, banuiesc. Odata cu intrarea in Cluj, problemele par a se terminat.
Bucuresti - Live Metal Club- incheie prima parte a turneului romanesc (Horns Up se va intoarce de prin restul Europei pentru injca doua prezente, la Craiova si Timisoara). Bucurestiului ii trebuie mereu ceva festiv, ceva in plus, ceva nou, ceva vechi si ceva albastru, poate si pentru a justifica diferentele de pret dintre orase, astfel incat evenimentul este completat cu 3 trupe romanesti, afisul lungindu-se astfel aproape pana la nivelul de festival.
Constanta se numeste thrash metal si poate aici gresesc un pic amicii de la Metal Masters. Cum spuneau chiar ei intr-un articol publicat si pe aici pe undeva, in Romania nu mai sunt asa multi thrasheri sau sunt, dar genul ala care or sa iasa la lumina numa'n caz de concert Slayer. Cheia succesului sta, cel mai probabil, in mixarea atenta a doua sau mai multe genuri diferite, dar nu incompatibile. Adica nu Rhapsody cu Impaled Nazarene, dar combinatii gen Lake of Tears cu Rage, Immolation cu Melechesh sau Vader cu Septic Flesh. Tardiv acum. Poate data viitoare.

Ca o mica nota de subsol sau “la inchiderea editiei”, aflam de la o spectatoare a concertului Onslaught de la Bucuresti ca telenovela “inchide-n mortii ma-tii usa aia” continua. Redau aici citatul si sper totusi ca patronul clubului va lua, in cele din urma, masuri impotriva angajatilor care nu stiu sa se poarte cu clientii. Over and out, las cuvantul Cristinei (aka Queen of the Reich):