Thrash Till' Death Festival

3 Inches of Blood, Exodus & Overkill ! Asta am avut in cap inca de cand, acum mai bine de o luna, m-am intors din aceeasi locatie, de la monumentalul concert Slayer gazduit de tara vecina si prietena prin intermediul primarului-minune, deja bine-cunoscut ca “The Metal Mayor”.
 
Am ajuns in Kavarna miercuri 13.08.08, pe la 16, pe o caldura sufocanta si cu ceva mai mult de doua ore inaintea conferintei de presa, prilej de care am profitat pentru a da o tura pe stadion, acesta avand portile larg deschise iar paza fiind la o miuta pe undeva pe gazon, putina lume deja aflata la fata locului penduland intre scena unde se ‘reglau’ Exodus dupa ce( am aflat ulterior) o facusera Overkill. Oameni degajati, cu atitudine lejera, mai faceau o poza, mai aratau cu des'tiu, ciripind nu stiu ce pe limba lor si zambind multumiti. Dupa turul de onoare ne-am intors pentru a bea o bere la una din cele doua terase ‘activate’ in vederea evenimentului si la care se putea asculta, aproape in sincron, ba un Tempo of the Damned ba un Horrorscope. Am profitat de ocazie pentru a trage cu ochiul la lumea care incepuse sa se adune. Ochiul a inceput sa mi se mareasca! Stretch jeans, tricouri cu logo thrash avand maneca taiata pe sub veste de blugi pline pana la refuz cu patch-uri care mai de care mai ol’scul: Nuclear Assault, Onslaught, Anthrax, Overkill, Exodus, Slayer, Megadeth, Intruder… name it! Ah, si era sa uit: tricouri cu Sodom pe 1 din 3 participanti! Cred ca e sport national de cand Sodom a tras celebrul live in Sofia, prin 90-91. Cu regret m-am indreptat catre ‘dependinta’ unde urma sa se tina conferinta de presa si unde speram la un aer conditionat. Am ramas cu speranta…
 

Intr-o atmosfera de baie turceasca, Blitz, Holt si baiatul cu barba care seamana tare-tare cu Paul ‘Slayer’ Grigoriu si care baga clean-voice la 3 Inches Of Blood, dar mai mult primii doi, au raspuns intrebarilor presei mentinand o atmosfera superfun, cu amintiri pubere si cu replici marca B.Blitz, gen: ‘drink some beers, break some heads…’ intrerupta doar de intrebari ‘la obiect’, marca ‘jurnalist super implicat si cu stranse legaturi cu showbiz-ul’, gen: Mr. Holt, what guitar are you playing, cause I observe that a lot of musicians turn to ESP lately?’. Raspunsuri pe masura, atmosfera destinsa, glume punkeresti. Odata incheiata conferinta propriu-zisa s-a trecut la shooting, moment in care, baiat simtit, vocalul de la 3IoB ‘s-a tirat’, lasandu-i pe Blitz si Holt ‘prada’ amatorilor de autografe si poze.

Intre timp, pe scena, tocmai incepeau sa se produca deschizatorii serii, trupa de hardcore bulgaresc, Last Hope. Sound sanatos, hardcore old school antrenant si in forta, baietii au facut fata cu brio task-ului de a deschide pentru unele din cele mai mari trupe de thrash din istoria genului. 

Cum era si de asteptat, urmatorii pe scena au fost tinereii canadieni de la 3 Inches Of Blood. Inca de la primele acorduri am ramas masca, atat din cauza sunetului efectiv cat si din cauza soundului propriu-zis, dar mai ales din cauza stilului abordat: heavy metal, early 80’s, putin corizat-poate din cauza riff-urilor accelerate pana dincolo de granitele stilului si din pricina celei de-a doua voci care mergea pe screaming. Pe scurt, daca mi se ingaduie o comparatie sintetica, un fel de Stormwitch meet In Flames. Pentru amatorii de classic stuff dar care se bucura si la ceva nou, trebuie sa fi fost ceva de vis! Eu m-am bucurat de experienta si, incontinuu, mi-am frecat mainile gandindu-ma ca ‘daca astia suna asa, la ‘OVEX’ cade stadionu' pe noi’. Si asa a fost… 

Cand, dupa o pauza destul de scurta, demna de un fest cu timing mult mai pretentios, pe scena a intrat Exodus, mi s-a taiat rasuflarea si in paralel mi s-a facut gura pana la urechi, din doua motive: 1. Parea ca au pus sa cante un CD, asa de clar si de bine se auzea, cu toate ca fiind trupa de thrash soundul era destul de aglomerat. 2. Cand a deschis Ducks gura, am crezut ca face playback si ca de undeva din culise, presteaza Souza! Incredibila asemanarea, cu toate ca pe albume n-ai zice. Mi-am intrebat vecinii si erau la fel de ‘wow’ ca si mine. Un lucru bun, zic eu… A fost un show devastator, cum rar mi-a fost dat sa vad, cu o prestatie scenica impecabila si efectiv fara chixuri, de la cap la coada! Piese ca: Toxic Waltz, Impact is Imminent, The Lunatic Parade sau mai noile Black List si Scar Spangled Banner, au aruncat, pur si simplu, publicul in aer, iar indemnurile explicite la moshpit si pogo au creat un adevarat vartej in apropierea scenei. Curios, m-am dus in apropiere pentru a vedea cum se distreaza thrasherii bulgaresti. La fel ca la noi: pumni si picioare la limita bataii in regula, imbranceli, calcari pe cap si cam p-aici se termina asemanarea cu thrasherii romanesti, in sensul ca nu s-a iscat niciun scandal. Barbati adevarati, nu ca flasnetarii nostri care se plang pe forumuri ca au fost calcati pe basketi. Show-ul s-a terminat intro furtuna de aplauze, fluieraturi si E-xo-dus!-uri scandate din fundul sufletului. Maret! 

A urmat Overkill… Daca la Exodus mi s-a facut gura pana la urechi, la ei, cu toate ca au inceput cu Necroshine - piesa mai noua si ‘not in my 50 favs’, mi s-au umezit ochii! Bass-ul lui D.D., vocea lui Blitz, nu-mi venea sa cred cat de bine si fidel materialelor ascultate de mine suna. Momentul ‘emo’ a trecut repede, Blitz fiind una dintre cele mai tonice prezente remarcate de mine vreodata. Energic, cu atitudine de bad-ass, cand pe boxe-cand pe scena, in stretch, la bustul gol si din cand in cand cu tigara in bot, nu a stat o clipa. Vocea inconfundabila, parcurgand piese ca Feel The Fire, Wrecked Crew, Horrorscope, Fuck You sau Bastard Nation, a tinut publicul intr-o permanenta isterie. sau cel putin asa credeam eu… Eh, si dupa asta au urmat biss-urile: Punctul culminant s-a datorat intr-un final intregului batalion thrasheristic de peste Atlantic: un cover. Nimic special: Dirty Deeds Done Dirt Cheep… Moment in care pe scena a navalit Exodus, in corpore, si impreuna au pus-o de un jam session ol’scul cum n-am mai vazut in viata mea.. Apoi Elimination… Ce sa vrei mai mult!
Pesemne ca ma bucuram prea tare sau mai stiu eu din ce alt motiv, deoarece a venit si palma peste bot: luat de val, incercand sa agite cat mai tare moshpit-ul, Blitz a comis-o : C’mon Bulgaria, harder! What is this, Romania?! Sau ceva asemanator, dar sigur cu acest mesaj in continut. Nu stiu care anume parte din show-ul de la Cluj l-a lasat cu impresia asta, dar cert e ca asta a zis. Moment in care ar fi bine ca toti organizatorii de pe la noi, bine sau mai putin bine intentionati, sa se gandeasca de doua ori inainte de de a lasa sa se intample lucruri care duc la astfel de reactii. Bastard Nation…

Am plecat catre Romania cu sentimentele vraiste: ca thrasher ma simteam in al 9-lea cer, ca roman, un nimic. Am ajuns in Vama unde, la Pirati si mai apoi la Ovidiu, am incercat sa ne punem ordine in cap si in stomac cu niste bere mai de doamne-ajuta.

Hell9Level