Extreme Noise Terror…music to my ears. Trupa vostra este una dintre putinele revelatii din grindcore care a ramas neschimbata pentru mai mult de doua decenii, conservand savurosul sunet atipic din trecut. Pentru un non-metalist, cum ai defini termenul grindcore, combinatia cu alte subgenuri si evolutia sa de-a lungul timpului?

Phil Vane: Sunetul este o imbinare a mai multor bucati extreme din hardcore, punk si metal. La inceput sunetul era foarte primitiv, dar in timp a evoluat devenind mai tehnic si mai rapid! Acum [grindcore-ul] are propriile sale subgenuri, acest fapt demonstrand o oarecare ascendenta si as zice, chiar maturitate.

La inceputul anilor 80 ati reusit sa participati la crearea unui nou stil care avea sa fie cunoscut ca grindcore, un amalgam ingenios de Discharge si metal extrem. Cand ENT si-a inceput cariera nu aveati o competitie prea serioasa deoarece genul abia prindea radacini din hardcore si crust punk; cu toate acestea, Extreme Noise Terror a explodat pe scena underground nelasand timp pentru explicatii. De asemenea, multi recunosc ca au fost puternic influentati de trupa voastra. Ce v-a atras in aceasta zona si care erau telurile voastre ca tanara trupa?

Phil Vane: Teluri? Nu cred ca am avut asa ceva. Tot ceea ce ne doream era sa cantam propriul nostru stil de muzica, abraziv cu versuri social-politice; ceva diferit de lumea muzicala din zona in care locuiam si poate un stil care le-ar atrage multora atentia si i-ar face sa realizeze ca exista si o alta latura a punkul, iar noi ii dadeam un nume! In Ipswich scena de punk era fascinanta si erau o groaza de trupe, majoritatea de (pop) punk, new wave, goth sau glam rock desi totul era foarte safe. Cativa dintre noi au crescut ascultand Disorder, Discharge, Anti Cimex si Rattus, astfel incat, pe plan muzical, de acolo ne-am inspirat. Cu totii eram ascultatori inraiti de punk de prin 1978 si pe masura ce genul a evoluat si a inceput sa aiba un continut din ce in ce mai politic, devenind mai rapid si mai agresiv, am stiut, individual si ca grup, ca asta ne doream sa facem. Totul a fost datorat unui proces natural; astfel ca, in momentul despartirii trupelor Raw Noise si Victims of War, o parte din membri au initiat ENT in 1985.

Ati semnat un contract cu Maniac Ears Records cand alte trupe nici nu visau asa departe. Acum, ENT sunt printre putinii care au ales sa continue dupa ce multe trupe extreme din acea vreme au decis sa-si incheie cariera. Credeti ca s-a datorat unicitatii vostre sau ati fost pur si simplu trupa potrivita la momentul oportun?

Phil Vane: Shane de la Maniac Ears a fost prezent in public la primul nostru concert si dupa prestatie am acceptat sa incepem inregistrarile sub egida casei lui de discuri. A fost intr-adevar surprinzator dar ne asteptam ca la scurt timp [dupa primul show] sa se intample asa ceva, luand in considerare faptul ca eram singura trupa din Anglia la momentul ala care suna altfel! Nu am facut niciodata un demo al primelor piese, ci ne-am concentrat timpul [6 luni de repetitii!] si energia, incercand sa venim cu un sunet corect inainte de primul show. Am avut oferte de concerte cu mult inainte, dar am refuzat, dorindu-ne sa iasa ca la carte.

Care sunt principalele diferente dintre zilele cand dadeati concerte in Mermaid si, sa zicem, o prestatie recenta? Acum ca este o oarecare lipsa de trupe old school de grindcore, publicul si-a pierdut interesul pentru gen?

Phil Vane: Nu sunt multe diferente intre zilele Mermaid si concertele de acum. Bineinteles, am progresat muzical vorbind in materie de sunet si versuri, dar cum suntem pe scena? As spune ca mai in your face (si mai putin beti!), dar de fapt totul se reduce la interpretarea personala. E placut ca vezi tot soiul de oameni la concertele noastre, lucru de care duceam lipsa in trecut si asta e un semn ca publicul nu si-a pierdut din interes pentru gen, ba dimpotriva.

Componenta ENT s-a schimbat frecvent si ati avut ocazia sa lucrati cu muzicieni cunoscuti precum Mick Harris (Napalm Death, Scorn) in trecut, Barney Greenway (Napalm Death, Benediction) mai tarziu pentru albumul Damage 381 si sa nu uitam de Gian Pyres (ex Cradle of Filth) pe ultimul vostru full length. Cum si-au lasat acesti artisti, inclusiv cei nementionati, amprenta in istoria ENT?

Phil Vane: Poate fi sanatos sa ai injectate idei inovatoare ale altor artisti in ceea faci si pot adesea sa te faca sa vezi o anumita laturura creativa a muzicii tale pe care nu ai fi putut sa o descoperi singur, dar [fostii membri ENT] nu cred ca si-au lasat amprenta atat de adanc in colaborarea cu noi. Cand alegi sa canti cu ENT trebuie sa te conformezi cu ce cantam noi mai degraba decat sa vii cu ceva idei in totalitate noi de la tine.

Tu si Pete Hurley ati abandonat trupa in 1995, lasand ENT cu un singur membru fondator. ENT este o formatie recunoscuta si pentru carismaticul duet, care pe albumul Being and Nothing lipseste. Ai avut aceleasi motive ca Pete sa parasesti trupa sau a fost doar o coincidenta?

Phil Vane: A fost o simpla coincidenta ca eu si Pete am parasit trupa la vremea aceea, amandoi avand motive diferite.

Albumul Being and Nothing a avut de fapt doi vocali, celelalt fiind Adam Catchpole.

Spune-ne cate ceva despre proiectele in care actualii membri ai trupei sunt implicati; influenteaza cu ceva prezenta lor in ENT?

Phil Vane: Ollie si Mic sunt amandoi in Desecration, dar nu e vorba despre un proiect, ci de o trupa serioasa, care nu influenteaza in nici un fel ENT. Ollie e pe deasupra si membru Amputated.

Recent eu am inregistrat guest vocals pentru noul album Venomous Concept si de curand am fost invitat sa fac vocea pentru o trupa suedeza, cu fostii membrii Asocial si Uncurbed, dar repet, nu exista nici un efect asupra ENT.



Esti sustinator al scenei underground cum erai in trecut si daca da, ce trupe preferi in ziua de azi? Ai remarcat vreo trupa “new wave” care sa-ti atraga atentia in ultimii ani?

Phil Vane: Am atatea pe cap incat, oricat as vrea, nu mai am timp sa fiu implicat in scena cum eram in trecut. Cu totii suntem implicati in muzica si intr-un mod individual in scena in anumite momente.

Atunci cand te identifici cu punk-ul sau hardcore-ul, ia nastere un sentiment pe care il porti cu tine toata viata si consider ca nu trebuie sa fii permanent implicat in scena pentru asta. Nu tine exclusiv de muzica sau de scena, ci apartine fiecarui individ ca set de valori si e la latitudinea fiecaruia cum sa isi traieste viata.

Personal, ascult o gama variata de muzica dar ma axez pe punk, hardcore si grindcore. Imi pastrez intotdeauna mintea deschisa, ascult muzici si trupe noi, dar cum nu mai sunt atat de implicat in scena, nu am ocazia sa dau peste multe noutati.

Converge este una din trupele pe care le ascult cu placere cand am ocazia, datorita muzicii si a versurilor, iar pentru mine una dintre cele mai bune trupe de grindcore este Phobia din Statele Unite.



John Peel v-a descris ca fiind un fenomen local si o trupa remarcabila. Acestea sunt cuvinte mari venind de la el, chiar si pentru cineva care nu are nimic de-a face cu metalul. Care era relatia trupei cu regretatul John Peel si cu ce a contribuit la ascendenta trupei?

Phil Vane: John Peel a ajutat nenumarate trupe si a avut un cuvant de spus in multe stiluri muzicale astfel ca deciziile pe care le-a luat si tot ce a realizat au fost decisive pentru intreaga scena de aici, din Anglia.

Era extraordinar cand venea cu nevasta si copii lui la show-urile noastre, in Ipswich! In cea mai mare parte era in legatura cu Dean, ba chiar uneori il invita la el pentru cina! A fost deosebit; un tip original.



Cineva, candva, a ales Anglia ca centru de dezvoltare a scenei grindcore. Nu ti se pare putin ciudat ca locul nasterii genului este Anglia sau e ceva la care te asteptai?

Phil Vane: Unii oameni nu ar fi de acord cum ca Anglia este locul natal al grindcore-ului deoarece multe din primele trupe englezesti deschizatoare de drumuri (Napalm Death, Carcass etc) au fost puternic influentate de Repultion si Siege, ambele din America. Influenta puternica din partea primelor grupuri englezesti de harcore si crust punk in amestec cu sunetul formatiilor americane de grind, au dat nastere multor trupe care s-au dovedit a fi importante in lumea intreaga in special asupra trupelor recente de grindcore.

Video-ul pentru Brit Awards 1992 este disponibil pe Internet si multi au ramas stupefiati sa va vada si pe voi acolo. Cum v-ati simtit cantand pe aceeasi scena cu legendarii KLF in fata a sute de oameni care nu se asteptau sa va vada acolo? Mie mi s-a parut foarte amuzant, dar cred ca ati speriat o groaza de oameni in acea seara. Am dreptate?

Phil Vane: A fost o experienta total noua si ciudata pentru noi sa fim implicati in ceva de genul asta, dar in acelasi timp ne-a distrat pe cinste! A fost primul si singurul nostru pas spre partea comerciala a industriei muzicale si acum cand ne amintm ne distreaza atitudinea plina de fala pe care o aveam fata de celelalte staruri pop care au fost prezente la show-ul din acea seara.

KLF-ul sunt baieti buni, putin excentrici si destul de “subversivi” in ceea ce priveste business-ul. Am trait vremuri excelente impreuna.

Da, cred ca unii oameni au fost speriati de prestatia noastra din moment ce a fost ceva nemaivazut la care nu se asteptau, lucru care ar fi trebuit sa-i faca sa se simta bine, dar cred ca majoritatea publicului erau pur si simplu in stare de soc si scarbita pana la culme.

Cum ramane cu albumul The Black Room pe care trebuia sa-l scoateti cu KLF. De ce a ramas neterminat?

Phil Vane: A ramas neterminat pentru ca era o porcarie! Impreuna cu KLF am fost nemultumiti de ceea ce ne asteptam sau speram sa iasa. Nu am avut aprope deloc inspiratie sau chiar deloc in scrierea muzicii si a versurilor si ce am reusit cu greu sa obtinem nu era ceva cu care am fi vrut sa fim asociati. In final totul s-a dus de rapa si “Black Room” a ramas incomplet.

In ultimii ani sectiunea tour din cadrul site-ului vostru oficial a fost destul de goala. Se castiga din concertele grindcore sau aveti slujbe normal in afara de asta?

Phil Vane: Cativa dintre noi au slujbe normale astfel incat gasim cu greu timp sa mergem in turneu. Concertele niciodata nu platesc chiria, nu cand esti in ENT! De asemenea, doi membri ai trupei au ceva probleme de sanatate care ne-au restrictionat numarul de show-uri la cate putem duce. De obicei, ajung doua saptamani! Preferam sa avem cate doua-trei concerte deodata; e mai bine pentru noi.

De ce v-ati numit primul DVD From One Extreme to Another? Simteati ca va indreptati in alta directie in ceea ce priveste sunetul si ideologia trupei?

Phil Vane: Este doar numele la care ne-am gandit la vremea aceea. Nimic profound sau plin de intelesuri mistice si fara un motiv aparte.

Intotdeauna ma chinui sa gasesc tricouri Extreme Noise Terror la fiecare festival sau concert. Nu-mi amintesc sa fi vazut altceva in afara de patch-uri si cateva vinyl-uri. Ce se intampla cu merchandise-ul din Europa?

Phil Vane: Merchandise-ul este de gasit, in principiu, pe site-ul oficial: :- www.extremenoiseterror.co.uk sau www.myspace.com/extremenoiseterroruk

Multi metalisti inca mai considera grindcore-ul un gen de muzica imoral si sustin ca nu e muzica, e doar zgomot. Ce le-ai spune acelor oameni?

Phil Vane: Evident, oricine, cand e dedicate unui singur stil muzical, are opinia proprie asupra acelei muzici si a subgenurilor care inevitabil se trag din acele stiluri si de regula puritanii nu accepta sau apreciaza acele sub genuri. Se intampla tot timpul in punk, hardcore si metal dar mie…pur si simplu nu-mi pasa!

Acum cateva zile am ascultat split-ul pe care l-ati scos anul acesta cu Driller Killer. Nu comentez in ceea ce priveste sunetul Driller Killer, dar nu am putut sa nu remarc ca al vostru e foarte apropiat de primele albume. Pentru urmatorul full length veti incerca sa reveniti la stilul old school sau o sa continuati sa-l schimbati?

Phil Vane: Sunetul pentru noul nostru album va fi cu siguranta apropiat de ENT in perioada de inceput, ceva in genul Phonophobia sau al treilea John Peel Session. Nu este o miscare de regresie, ci mai degraba un pas inainte spre ceea ce suntem capabili sa facem si ce am invatat din ultimii 10 ani. Din punct de vedere al versurilor am progresat, nu atat intr-o directe politica, cum erati obsinuiti, ci in ceea ce priveste anumite aspecte sociale. Va veti putea delecta cu versuri mai directe si mai necrutatoare, perceptie rezultata odata cu inaintarea in varsta care aduce de la sine experienta si o viziune inteleapta si matura asupra vietii,

De vreme ce versurile voastre au avut dintotdeauna un continut politic; care este opinia ta in ceea ce priveste terorismul? Din pacate, Anglia a fost afecata de consecintele terorismului de mai multe ori in circumstante de neuitat…

Phil Vane: Terorismul este un mod teribil de a incerca sa-ti impui parerea si crezul, dar spune-mi mie… cine sunt adevaratii teroristi?



Multumesc foarte mult pentru interviu si suntem cu totii nerabdatori sa va vedem devastand totul in Romania.

Andreea Balica