Mai jos aveti un exemplu foarte bun de ce iese când Sharon de la Within Temptation face vocalize în cabina din spatele tau si cand ii deranjezi de pe scaune pe colegii de breasla a lui Mille care stau osteniti la o sueta. Petrozza, desi foarte temperamental în timpul concertului “Do you guys know how to spell the fucking word H-A-T-E?” ne-a raspuns la un set de întrebari cu multa rabdare, poate pentru ca tocmai isi pusese burta la cale si reusise sa se calmeze dupa extrema agresiune
Înainte de toate, îi multumim lui Adam Flynn (da, fratele lui Steve) a carui contributie la interviu a fost substantiala si care ne-a dat tuturor o adevarata lectie de viata.

Sunteti la a doua aparitie la Hellfest. Cum a fost showul din seara asta, mai bun decat cel de anul trecut?
MP: Am avut cateva probleme la inceput dar cred ca publicul nu a observat. Cand eram pe scena deja incepusem sa ne ingrijoram putin, dar pana la urma publicul era acolo si toata lumea era asa patrunsa, am avut o reactie foarte buna din partea publicului si iubim vibratiile publicului si sa fim parte din cei care le creaza asa ca da, suntem fericiti.

Este o lista impresionanta de date de turneu la voi pe site. Cum va descurcati cu atatea show-uri in atatea tari? Nu e obositor?
MP: Da, este, dar realitatea este ca avem si destule pauze intre aceste date, deci nu cantam practic chiar atat de mult. Eu cred ca daca vrei sa canti cat mai mult si in toate colturile lumii, trebuie sa fii pregatit si sa calatoresti si nu cred ca asta e un lucru rau. Vreau sa zic ca as vrea sa se poata altfel, dar nu exista nicio posibilitate sa ajungem in anumite locuri fara a calatori cu avionul. Poate ca vreodata in viitor vor exista si alte modalitati de a ajunge in acele locuri. Nu prea cred dar…poate…sa speram.

Si cum a fost turneul cu Celtic Frost?
MP: Uhm, a fost bine. A fost foarte bine. Am avut 4 saptamani de turneu si apoi inca 2 show-uri bestiale.
Europene?
MP: Da, europene. Cred ca a fost chiar unul dintre cele mai bune turnee pe care le - am facut. Ne - am distrat si da, a fost un turneu grozav.

Ce parere ai despre headbangerii de aici, de la Hellfest si din Europa in general comparativ cu cei din State?
MP: Este o diferenta mica. Vreau sa spun ca in State e cam la fel, dar sunt locuri unde avem reactii mai bune, altele unde reactiile sunt mai slabe. Pe bune, nu e nicio diferenta. Mai degraba e vorba de energia din fiecare concert, care poate fi diferita, de asemenea, de interactiunea cu publicul, care poate fi si aceasta diferita si nu conteaza neaparat unde esti ci mai degraba felul in care convingi publicul. Probabil ca in unele locuri trebuie sa fim mai zgomotosi sau mai agresivi. Cand se intampla asta, atunci concertul e reusit si cred ca asta se poate obtine in orice tara din lume dar in seara asta (wow!) a fost chiar bine - bine (*rade)

Au trecut mai bine de doi ani de la lansarea albumului Enemy of God. Pregatiti ceva nou in viitorul apropiat?
MP: Da, pregatim. Trebuie insa sa ne facem timp sa ne apucam cum trebuie de repetitii si de inregistrari si speram sa fim gata de studio in mai, anul viitor. Sper sa facem cateva piese noi, avem un disc acum si trebuie sa asteptam momentul potrivit pentru a lansa unul nou. Nu putem sa mergem si sa inregistram un album doar asa, trebuie sa fie macar la fel de bun, daca nu mai bun decat precedentul.

Care e treaba cu DVD-ul remasterizat Enemy of God Revisited?
The Revisited e...casa noastra de discuri m - a intrebat daca nu vreau sa facem o reeditare si au zis „daca vrei s-o facem, trebuie sa fie o reeditare la care oamenii sa primeasca o multime de lucruri pentru ceea ce au platit”. Asa ca am decis sa punem un concert de anul trecut, despre care cred ca a fost unul dintre cele mai bune pe care le-am dat la inceputul sezonului festivalurilor. Nu conteaza daca ai deja albumul, pentru ca sunt o gramada de chestii in plus. E cam un intreg show Wacken intr-o bucata. E misto.

Ati evoluat foarte mult din anii 80. A fost o evolutie naturala sau ati incercat sa experimentati cat de mult? Ca in cazul Endorama, care e foarte diferit...
MP: Cred ca ceea ce a fost cu adevarat important in legatura cu aceste asa zise albume experimentale Kreator a fost ca am explorat noi forme de comunicare prin muzica si ne-am putut exprima. Pentru mine o parte din aceste albume experimentale a fost foarte interesanta, alte parti mai putin, dar nu a fost ca si cum ne –am fi gandit tot timpul ca nu ar fi fost interesant. Vreau sa zic ca stiu oameni carora chiar le place ce am facut si cred ca a fost absolut necesar sa ascundem niste lucruri pentru a face trupa sa mearga mai departe. Nu am avut timp sa facem asta, cantam de la 16 ani si tot ce am facut e stocat pe un vynil sau pe un CD, dar nu am avut timp sa crestem ca muzicieni, sa facem lucruri pe care le fac alti oameni atunci cand vor sa isi exprime dezvoltarea muzicala si de vreme ce mereu ne–am inregistrat pasii, poate ca unii pot spune „ok, aceste albume sunt diferite”, dar albumele astea sunt tot Kreator, e doar o alta fata a trupei.

Eu cred ca este un lucru bun...
MP: Si eu cred ca este un lucru bun si este necesar atunci cand faci muzica. Cel mai rau lucru pe care poti sa–l faci este sa tot vii iar si iar cu acelasi album. Sunt anumite trupe care pot face asta, dar Kreator nu poate fi asa. Noi nu putem inregistra un album a doua oara pentru ca ne–am plictisi. Vrem mereu sa adaugam cate ceva si sa exploram diverse forme ale muzicii.

Exista vreun concept in spatele lui Enemy of God sau e doar o modalitate de a–ti exprima sentimentele?
MP: Nu este un concept propriu–zis. Vorbesc foarte mult despre lucrurile care s – au intamplat la momentul in care am scris versurile. Cred ca din 2000 incoace, lucrurile despre care vorbesc, ca scenele de terorism sau dusmanii crestinismului or sa fie prezente pentru inca mult timp de acum inainte. Nu doar muzical, dar si din punct de vedere al versurilor. Or sa insemne foarte mult si in zece ani de acum inainte si parerea mea este ca terorismul este doar o alta forma a razboiului. Hai sa zicem ca in anii 80 era un alt dusman, Razboiul Rece, Rusia, stiti voi.. Acum e peste tot si de aceea cred ca versurile astea vor rezista peste ani si nu se va intampla la anul ca dintr–o data cineva sa zica „mhm, versurile astea nu prea sunt actuale” Versurile astea vor fi actuale inca multa vreme si imi place asta.

Tot legat de Enemy of God, esti multumit de ceea ce a facut Andy Sneap?
MP: Da, chiar ne–a ajutat. El stie ce vrea trupa asta si e in stare sa scoata 150 la suta din fiecare dintre noi si ne impinge dincolo de limite si de aia imi place sa lucrez cu el, pentru ca si el este muzician, este chitarist, iar daca fac un solo de rahat imi spune, nu ma pupa in fund mereu si de aia imi e de ajutor.

Acum zece ani ai facut un interviu cu Jeff Walker si Michael Amott...
MP: Da, imi amintesc de interviul asta. Jeff a fost ieri pe aici...
Atunci l–ai cunoscut pe Michael? Cum ati decis mai tarziu sa faca un solo pentru Murder Fantasies?
Din ziua aia il cunosc pe Michael dar am dat unul de altul mai tarziu, cred ca trecusera vreo zece ani, el era deja cu Arch Enemy si am tot dat unul peste celalalt la cateva festivaluri si m–am gandit...ca sa fiu sincer. . daca faci un album trebuie sa ai 20 sau mai multe solouri si uneori ramai fara idei si atunci Andy a venit cu ideea sa il sunam pe Michael si el a fost de acord. N–a fost ceva planificat, nu a fost ceva de genul „urmatorul cantec il facem cu un invitat”, a fost mai mult o situatie aiurea cand eu nu aveam inspiratie si nu am putut sa vin cu nicio ideea ca lumea pentru un solo bun, facusem deja vreo 10. Si a venit asa..hai sa–l intrebam si el a fost de acord si cred ca a facut o treaba foarte faina cu soloul ala.

Care este materialul tau preferat de dinainte de Renewal si de ce?
MP: Preferat? Mhm, sa aleg un album si ala sa fie „albumul”...e mai degraba ca toate albumele inseamna ceva.
E greu. Mai bine sa nu aleg unul.

Albumul urmator va suna ca acelea vechi sau veti continua sa schimbati soundul?
MP: Cred ca..vom vedea. Cu siguranta nu va suna ca primele albume. Va suna ca si Kreator in 2007 sau 2008 sau cand il vom inregistra. Nu exista un plan gen „unde mergem, ce facem acolo”. Am facut asta in trecut dar cred ca nu mai e cazul sa o facem inca o data, pentru ca daca vine natural, e mult mai bine, asa ca pur si simplu asteptam si vedem ce iese. Tot ce pot sa va spun este ca riffurile sunt foarte heavy si foarte rapide, e o nebunie, o sa vedeti.
Deci ai deja niste idei..
MP; Da, am deja niste idei.

Care au fost principalele tale influente la inceput?
MP: Greu de zis. Adica noi ascultam heavy metal si dintr–o data apare Venom Black Metal si asta ne–a schimbat muzica. Am inceput cu coveruri Priest si Twisted Sister si sunam ca toate chestiile alea mari din anii 80 dar eram pustani, stiti, si cand am auzit albumul ala Venom am zis „ok, putem face mai mult si putem adauga niste faze de astea la muzica noastra” si am facut–o, deci daca ma intrebi de influente de la inceput, nu pot sa nu mentionez Venom si Mercyful Fate.

Cum ai caracteriza genul pe care il canta Kreator?
MP: Pfff, e bazat pe thrash metal, dar am o problema cu caracterizarile astea, asta face presa si ma calca pe nervi, pentru ca zici „ah, e thrash metal, deci trebuie sa sune ca aia sau cu ailalti”, dar fiecare trupa are soundul ei propriu, unic, deci Kreator cu siguranta are stilul sau unic si asta e mai important pentru mine decat sa fiu parte a unui gen anume.
Adica, cu siguranta suntem foarte legati de thrash metal, death metal si orice alta forma de metal extrem, dar ne place de asemenea si heavyul traditional, punk rockul, hardcoreul, tot. Toate intra in soundul nostru si cred ca asa si trebuie. Trebuie sa–ti pastrezi mintea deschisa, nu poti sa te cramponezi de un singur gen, atfel muzica ta va avea de suferit.

Deci ai spune ca e o combinatie intre mai multe genuri...
MP: Nu de mai multe genuri. Vreau sa spun ca ar fi mult mai bine daca oamenii ar incepe sa inteleaga ca trupa Kreator suna ca si Kreator, nimic mai mult. Este doar soundul Kreator. Unii pot sa–i spuna thrash, altii pot sa–i spuna cum vor ei, pentru mine e doar Kreator.

Cum v–ati simtit cand ati cantat in Romania? Ati avut un show in 2003...
MP: Si unul in 90 si ceva...dar da...pfffff, bestial.

Deci aveti de gand sa reveniti?
MP: ...Speram ca da, stii, publicul este foarte energic. Treaba cu Romania este ca...e greu de ajuns acolo, trebuie gasit un promoter bun, cineva care chiar sa vrea sa ne cheme acolo si imediat ce vom primi o invitatie, venim.

Ce mai faci in afara de muzica?
MP: Nu stiu...maruntisuri. Ascult muzica...citesc. Cred ca a fi o persoana creativa inseamna sa aduni. Sa aduni influente, informatii, sa asculti tot felul de chestii si sa citesti foarte mult. Cand vom face noul album, vor fi deja 3 sau 4 de la ultimul si tot ce am citit in perioada asta ne va influenta cumva, la nivelul muzicii sau al versurilor, deci cred ca asta fac, doar incerc sa produc muzica noua.

Chiar consideri ca societatea zilelor noastre are nevoie de o revolutie violenta?
MP: Violent Revolution nu inseamna ceva de genul ca zic „omoara–i pe toti”. Cred ca violenta poate fi o forma de protest, respingere si lupta. Dar nu genul de lupta in care asasinezi oamenii. E mai mult o problema de integritate mentala, iar daca ei iti spun „ai nevoie de asta si asta, o masina mare si o casa luxoasa”, nu ii crede. Gandeste pentru tine ca sa poti veni cu ceva inovator, fa–ti viata ta in loc sa–i urmezi pe altii, fii tu insuti, iar asta din punctul meu de vedere va fi o revolutie in sine, pentru ca eu cred ca lumea s–ar schimba. Nu e vorba de a scapa de un guvern oarecare, e mai mult mental, o forma de a gandi pentru tine insuti si de a veni apoi cu ceva nou in loc sa tot copiezi. Daca te gandesti dintr–un punct de vedere istoric, repetam exact ce au facut parintii nostri: razboi, teroare, violenta. Cel putin in ceea ce ma priveste, vreau altceva. Cand aveam 20 de ani credeam...bine, acum sunt mult mai batran, dar cand eram tanar ma gandeam „ok, generatia noastra nu va repeta aceleasi greseli”, dar deodata m–am prins „ei bine, este exact la fel” . E usor sa va tin predici acum, dar nu vreau sa tin predici. Pentru mine „violent revolution' inseamna o revolutie in a privi lucrurile, in a–ti pune intrebari.. e mai greu de explicat.

Multumim foarte mult pentru timpul acordat si va asteptam in Romania. Vom fi acolo cu totii.
Andreea Balica, Cristina Popescu, Matei Tibacu, Ciprian Haret