Ok, in momentul de fata voi porni pe drumul Intesitatii si prima “ usa ” ce trebuie deschisa este”Children of the dawn”, o piesa ce pare a avea la baza tema razboiului. Am dreptate sau am interpretat gresit mesajul?
Da, este vorba despre razboi, despre copiii care sunt implicati in razboi, despre cei care muncesc, copiii de oriunde din lumea asta. Ne-am nascut in mijlocul razboiului, convietuim cu el, iar copiii sunt cei care sufera cel mai mult si mai ales daca te gandesti la Africa si la copiii care sunt obligati sa devina soldati, sau la Afganistan si copiii care nu au un acoperis deasupra capului sau care nu mai au parinti pentru ca acestia au murit in razboi, intelegi si mesajul piesei.
Nu conteaza cum privesti situatia: copiii sunt intotdeauna cei mai afectati si se pare ca sunt complet ignorati. Razboiul este lipsit de sens si stim asta si totusi il facem; nici noi nu stim de ce, nici eu nu stiu de ce, dar il facem!
Oamenii sunt mereu atenti cu copiii sa nu faca asta si asta, nu-i lasa sa fumeze, sa bea sau sa se uite la lucruri nasoale la TV, dar pe de alta parte se implica in razboi si e ca si cum ar spune: “Da-i dracu pe copii!”. Chiar nu pot intelege asta!
Stii, valorile noastre morale din ziua de azi sunt complet distruse. Totul e distrus: religia si politica au distrus complet omenirea, noi nu ne mai cunoastem potentialul la ora actuala si prin intermediul acestei piese vreau sa demostrez faptul ca, copiii inca mai au potential si o multime de posibilitati de experimentat, dar noi ne preocupam de alte cac*turi in loc sa ne gandim la asta!
Iar copiii nu au nici o speranta, ei depind de noi, de adulti si chiar nu au de ales si asta incerc sa exprim prin aceasta piesa.

Este prima data cand realizez ca exista o conexiune intre pasii pe care ii fac in aceasta calatorie: “No way out”, “I'm not affraid”, “Stop this maddness” si “My last train to nowhere”. Cat de important crezi tu ca este sa ai o conexiune intre piese si intre piese si titlul albumului?
Niciodata nu am facut treaba asta intentionat. Eu scriu foarte multa lirica si ea vorbeste in majoritatea timpului despre lucruri care se gasesc in mintea mea, sau pur si simplu lucruri care se intampla in viata de zi cu zi, sau chiar evenimente deranjante si acesta este si motivul pentru care exista aceste similaritati intre piese, dar niciodata nu incerc sa le conectez, insa in procesul natural de creare a muzicii, ele incep sa se lege intre ele si multa lume ma intreaba care e de fapt puntea de legatura si eu spun sincer: nici una. E vorba doar de coincidenta!

Eh, nu te cred!
Serios! Chiar nu am rabdarea sa ma gandesc la o legatura, sunt prea lenes pentru a face asta. Eu vreau sa-mi scriu lirica in 15-20 de minute. Chiar nu-mi place sa muncesc din greu si stiu multe persoane care lucreaza 2-3 saptamani pentru a crea lirica unei piese. Eu nu pot face asa ceva!
Eu daca nu termin totul intr-o jumatate de ora, atunci chiar mi se ia de asta. Pe bune (rade)! Cand am in minte niste versuri si ideea este buna, reusesc destul de repede sa concluzionez; sa zicem ca partea mai grea e sa gasesti o rima pentru fire- higher…
Nu am avut niciodata un concept pentru versuri care sa fie foarte profund si dupa cum ti-am mai spus: am ceva in minte si imediat imi pun ideile pe hartie!
Anul trecut (rade) am trecut printr-o perioada mai grea pentru ca am avut o problema in relatia cu prietena mea si asta mi-a influentat lirica intr-un fel.

“Last train to nowhere” m-a facut sa ma simt ca nu stiu la ce sa ma astept de la viitor, de la urmatorul disc PC69. Care este scopul de a folosi acest titlu pentru finalul albumului?
Pai chiar nu stim ce-o sa se intample, nu-i asa? Facem muzica de 20 de ani si dupa cum ti-am spus si mai devreme, nu stim care material va fi si ultimul, numai Dumnezeu stie! Poate ca maine o sa fiu lovit de un camion si daca se va intampla asta, atunci acesta va fi ultimul meu album (rade)
Multa lume spune: ”Hai sa traim aceasta zi ca si cum ar fi ultima!” si pana intr-un anume punct chiar sunt de acord cu aceasta afirmatie: trebuie sa tii cont de faptul ca orice ai face nu va merge la infinit, poti sa fii un castigator si maine sa te trezesti si sa realizezi ca intreaga ta lume s-a prabusit.
“Last train to nowhere” este de fapt modalitatea prin care eu ma intreb pe mine insumi: este cumva acesta sfarsitul? Pentru ca imbatranim si totul are si un sfarsit la un moment dat si oriunde ai calatori, la un moment dat ajungi la o destinatie finala si poti fie sa decizi sa mergi mai departe catre o alta destinatie, sau sa ramai acolo unde esti.
Iar cand te hotarasti sa ramai acolo, fie inseamna ca incetezi sa faci un anume lucru sau ca de fapt, continui sa faci acelasi lucru.
Nu exista un raspuns pentru asta: toti suntem diferiti si nu exista o modalitate diferita de a interpreta aceasta piesa, dar nu e ceva depresiv de genul: ok, renunt, acesta este sfarsitul drumului, la dracu. Chiar nu e vorba de asa ceva!
Este ca si cum eu m-as intreba pe mine insumi ce anume vreau sa fac in continuare…

Cred ca muzicienii sunt cele mai potrivite persoane pentru a fi intrebate care anume sunt cele mai bune compozitii de pe un nou album, astfel ca urmatoarea mea intrebare se leaga de compozitiile de pe “In10sity”. Ce anume ai numi tu “highlight-urile” acestui album din punct de vedere al liricii si al cantecelor?
Wow… (rade). E chiar foarte, foarte dificil. Cele 3 favorite ale mele sunt probabil “Children of the dawn”, “No way out” si “The hour of freedom”.

Si care sunt motivele pentru aceasta alegere?
“The hour of freedom” este o piesa scrisa de Dave si face parte din favoritele mele pentru ca imi face placere s-o ascult, imi plac piesele lento-rapide (rade). Imi plac AC/DC sau chestii de genul asta, sau piese precum “Back in black”. “Children of the dawn” imi place din cauza temei pe care o are la baza, iar apoi “No way out” este tragedia mea personala, aceea in care ma aflam in mijlocul unei relatii pe care voiam s-o inchei, voiam ca totul sa se termine odata (rade); nu e vorba numai de asta: piesa poate avea multiple interpretari daca te gandesti la diverse situatii in care esti prins si din care vrei sa iesi, iar modul in care Dave canta ceasta piesa este minunat: bang-bang-bang, rapid si cool.

Acest album este din nou produs de tine si poate daca as fi vorbit cu un alt membru din trupa l-as fi intrebat de ce nu ia in considerare si ideea de a lucra cu un producator “exterior”, dar odata ce discut cu tine, as vrea sa-mi spui cateva detalii legate de productie, odata ce acesta este un aspect foarte important in creerea unui material.
Am inregistrat in primul rand la House of Music, unde ma si aflu in momentul de fata; este un studio destul de mare din Stuttgart , Germania . Am inregistrat si acasa pentru ca multi dintre noi avem in ziua de azi un studio si acasa si am facut si acolo o parte din inregistrari ai mixing, iar intregul proces a durat 3-4 luni datorita faptului ca azi eram intr-un loc, maine in altul.
Nu a survenit nici un eveniment dramatic si dupa cum am mai spus-o, calculatoarele iti usureaza foarte mult munca, eu mi-am inregistrat toate partile de bas singur, acasa si de asemenea si partile de backing vocals. Stim cum sa ne facem treaba, nimic nu mai este o surpriza (rade). Doar mergem in studio, ne facem treaba si ok… next (rade).
As vrea sa-ti spun mai multe lucruri interesante, insa nu sunt prea multe de spus, totul e precum o masina si noi stim cum s-o facem sa functioneze si nu ne impotmolim undeva, iar cand totul este gata, toti suntem fericiti (rade). Daca ai anumite intrebari clare legate de asta, atunci intreaba-ma pentru ca nu prea stiu ce ar mai trebui sa-ti spun… (rade)

He he… da sigur, ce parere ai despre producator?
Este un nenorocit. Este urat, gras si miroase urat! Oh, ce dracu cred despre producator? Imi pasa de el? (rade).
Imi place sa fiu producatorul trupei mele. Ce pot sa-ti spun? E un privilegiu sa pot sa fiu producatorul trupei si in acelasi timp sa fiu membru. Multi cred ca eu sunt personajul principal din trupa, ceea ce este o tampenie si dupa cum am spus si mai devreme, cred ca de aceasta data am compus cel mai putin, dar odata ce exista piese bune, conteaza prea putin cine anume le compune.
Nu multi producatori care sunt si membri ai unei trupe se pot gandi la ei ca membri, dar pe scena eu sunt doar basistul si asa si vreau sa ramana. Nu vreau sa fiu confundat cu ceva de genul producator-basist… vreau sa fiu basist si atat.

Da, deci ai o dubla personalitate!
Da, chiar asa si trebuie cand este vorba de acest bussiness. Insa poate fi dificil uneori, stii? Mai ales cand inregistrez partile mele si ma intreb: “Hey eu, e buna chestia asta? Ce dracu fac?” si uneori trebuie sa-mi spun mie insumi: “Nu, e un cac*t! Ia-o de la capat!” si poate parea nebunesc pentru ca in mod normal nu ar trebui sa vorbesc cu mine insumi, insa din fericire baietii mei sunt foarte toleranti, astfel ca daca am o problema sau ceva de intrebat, ei ma ajuta chiar daca pe hartie eu sunt producatorul lor, asta e numai pe hartie, caci noi lucram impreuna, noi intotdeauna am produs albumele impreuna. Lucram ca o echipa de producatori. Cand discutam ceva si ei nu sunt siguri de un lucru, dar eu sunt, le spun: “Hey, hai s-o facem in felul asta. Sunt sigur ca e bine!” si ei ma respecta ca si producator, dar cand vine vorba de a lua o decizie, eu sunt un simplu membru si luam deciziile impreuna. Nu sunt Dumnezeul trupei, sunt doar un simplu membru si sunt capabil sa fac aranjamente asupra pieselor si sa le inregistrez, atata tot!

"In10Sity" este dupa parerea mea un album tipic PC69, care pur si simplu a adus tot ce era mai bun in momentul acesta. Nu v-ati gandit niciodata sa experimentati si ceva complet nou?
Ohh, am incercat odata sa facem asta, insa ca sa incerci ceva nou trebuie sa fii motivat, trebuie sa ai un anume interes sa faci asta si daca le-as spune baietilor mei: hey guys, hai sa mergem cu chitara mai jos cu 2 note si Dave ar putea incepe sa cante ceva rapp, ar fi ok, insa trebuie sa vrei sa faci asta si daca cineva din trupa ar veni cu o idee ca aceasta as spune: ”Cool, dar mai intai arata-mi”, pentru ca daca merge, atunci eu sunt dispus sa incerc, pentru ca pe noul album avem o piesa intitulata “Crossfire” unde avem foarte multe parti de keyboards si nu am mai facut asa ceva pana acum si prima data am auzit aceasta piesa in varianta demo inregistrata de Koffler si Dave. Ei au inregistrat-o impreuna si chiar am spus: “La dracu Dave, vocea ta chiar suna minunat si chiar vreau sa facem o incercare!”. Noi nu stim la ce sa ne asteptam, experimentam tot timpul, dar nu stim niciodata daca o sa mearga sau nu. Dar cred ca fanii nostri vor sa asculte Pink Cream 69 si nu altceva, de aceea nici nu incercam nimic shitty ca saxofonul sau orice de genul acesta.
Multi o numesc repetitie pentru ca facem multe lucruri similare, noi spunem ca incercam sa ne mentinem acelasi stil!

Ai mentionat mai devreme faptul ca albumul "Thunderdome" a avut parte de niste critici foarte bune. Ce se intampla momentan cu "In10Sity”? Cum te-ai simti daca tu ai fi multumit de album si lumea ar zice ca e un rahat?
Cred ca eu as sti cat de bun este un album pana sa-l lansez (rade) si daca ar fi chiar naspa, atunci nu as accepta sa iasa pe piata. E si normal: unora le place, altora nu! Nu ai cum sa le faci pe plac tuturor, asta este!
Sincer, chiar nu ma intereseaza ce au altii de spus, insa daca de exemplu casa de discuri ne-ar spune ca e un rahat m-ar deranja, caci ei sunt cei care ne promoveaza si cei care ne prezinta muzica in fata publicului, deci daca ei mi-ar spune ca nu le place albumul, atunci chiar m-ar deranja acest lucru! Daca le place unor 15 oameni si altora 15 nu le place, nu ma deranjeaza! Chiar daca e vorba de 60 carora nu le place si 40 carora sa le placa. Nu-mi pasa.

Da, dar daca esti intr-o situatie de genul 60-40, atunci nu prea veti mai vinde CD-uri…
(Rade) Stiu anumite trupe care chiar au numai review-uri grozave tot timpul si cu toate acestea, nu vand asa multe CD-uri. In ziua de azi, nimeni nu prea mai vinde asa multe albume ca sa fiu sincer… (rade)

Anul acesta sarbatoriti 20 de ani de activitate muzicala si de asemenea, lansarea noului album. A fost vorba de o decizie constienta de a lansa “In10sity” chiar in “anul aniversar”?
Nu, doar am scos un album (rade) si pur si simplu s-a potrivit sa fie chiar cu aceasta ocazie. De fapt noi am vrut sa scoatem un album anul trecut, dar cand am vazut cat de mult am intarziat cu totul, am realizat ca il vom lasa de fapt cu ocazia acestei aniversari, dar nu a fost nimic intentionat, insa sunt fericit ca a iesit asa , pentru ca daca l-am fi lansat anul trecut, probabil ca urmatorul material ar fi fost lansat in 2008, ceea ce ar fi insemnat cu un an dupa aniversare, ceea ce nu ar fi fost atat de cool, insa totul a iesit ok!

Cu ocazia acestei aniversari aveti si ceva surprize pregatite- o piesa pe care nu ati mai cantat-o live de mult timp, un show special sau ceva de genul acesta?
De fapt, chiar ne gandim la ceva, insa nu pot sa-ti spun nimic inca pentru ca avem vreo 4-5 idei in minte si pot sa-ti spun ca unul dintre lucruri va fi mai mult ca sigur un DVD si desigur si faptul ca vom interpreta live anumite piese pe care nu le-am mai cantat demult.
In afara de asta nu pot sa-ti spun nimic altceva!

Tocmai ati avut un scurt turneu alaturi de Freedom Call, insa pana in momentul de fata nu prea aveti asa multe concerte confirmate. Ce se va intampla mai departe? Ceva concerte, festivaluri?
Momentan tot ce exista pe site este ceea ce avem confirmat.
Pe de alta parte, am primit ieri un mail si se pare ca vom prelungi turneul mai mult decat credeam, apoi incercam sa cantam doar la festivaluri care credem noi ca ni se potrivesc si chiar nu e usor sa fii in turneu pentru 3 saptamani. (rade).
Pink Cream 69 chiar nu mai face din acea categorie muzicala tipica din ziua de azi: moderna, nu-metal sau old-metal. Noi nu ne putem numi nici macar o trupa de old-metal, ci suntem mai degraba a trupa de hard rock, deci ideea e cum ne putem adapta unui festival ca Wacken. Nu prea ne potrivim (rade). Stii la ce ma refer, nu?
Astfel ca incercam sa cantam la festivaluri care ni se potrivesc si sa ne simtim bine cand facem asta; chiar nu sarim in sus sa cantam in orice bar de la colt, ci acceptam doar ce credem ca este important pentru noi!

Da, dar Wacken va ofera posibilitatea de a canta in fata unei mari audiente…
Da, dar am facut asta de atatea ori si normal ca te ajuta, dar momentan chiar nu este ceva prioritar pentru noi, ca sa nu mai mentionez si faptul ca mai trebuie sa ne miscam si fundurile pana la Wacken (rade) si nu este deloc aproape de noi si la cat suntem noi de lenesi… Bine, nu acesta este motivul principal: ideea este ca am mai facut-o in trecut si chiar nu ma pot astepta ca baietii sa-si lase slujbele ca sa plece sa cante undeva. Oricum avem destule showuri.
Anul acesta nici nu am fost invitati sa cantam la Wacken, deci nici nu are rost sa mai discutam despre asta, dar avem si niste showuri extra si chiar si niste festivaluri, dar ce festivaluri?… Nici eu nu stiu…

Oh, nici macar nu stii datele si lucrurile astea importante…
(Rade), pai pentru asta am PC-ul: sa-l deschid si sa-mi spuna: Dennis, este timpul sa faci asta si eu ii spun:”Multumesc domnule Computer”. Chiar nu am capacitatea de a retine toata acea informatie si ii multumesc PC-ului meu pentru ca ma ajuta! (rade)

Vreun cuvant de incheiere pentru fanii tai?
Ce pot sa spun? Cred ca trebuie sa spun ceva politicos…

Ei, nu chiar ….
(Rade) Ok atunci: fuck off! Nu, n-as spune asta niciodata.
Deci, iata-ne din nou dupa 20 de ani, abia asteptam sa incepem concertele, sa vedem oameni pe care ii stim sau pe care nu-i stim (rade).
Va rugam sa aveti rabdare cu noi, o sa facem tot posibilul sa ajungem sa va vedem pe toti.

Si de Romania ce zici?
Suntem in negocieri si cu Romania . Ungaria , Romania si inca o tara . Nu discutam de un turneu, ci mai degraba de un pachet, insa inca nu pot sa-ti dau detalii si nu prea am avut asa multe cereri pentru tarile estice, dar suntem fericiti sa cantam pentru oricine vrea sa ne asculte.

Ok, cam asta a fost tot. Multumesc pentru interviu, ai grija de tine si sper sa ne vedem curand!
Iti multumesc si eu. Ai grija de tine!

Dana