Udo Dirkschneider nu este deloc un necunoscut in lumea metal, iar persoanele care nu-l cunosc pe el sau muzica lui, sunt clar persoane lipsite de educatie muzicala.

Micul german a inceput sa-si capete faima cu un dintre trupele heavy metal de varf si anume Accept inca din anii 70, iar proiectul sau solo, U.D.O exista de mai bine de doua decade. Accept pare a fi un capitol apropiat, dar U.D.O este inca in viata si este înc? o trupa foarte apreciata. Am avut ocazia sa stau putin de vorba cu Udo pentru a afla cateva detalii legate de lansarea ultimului sau album (cel de-al unsprezecelea din cariera) “The Mastercutor” ?i alte cateva lucruri pe care eram foarte curioasa s? le aflu.

Din fericire, ultima veste pe care am auzit-o este c? U.D.O au fost confirmati pentru editia de anul acesta a Festivalului Maximum Rock ?i intr-un fel, ard de nerabdare s?-i vad!

Inca din 1987, odata cu albumul „Animal House” si pana la „Mastercutor” din 2007, U.D.O a devenit un nume destul de cunoscut in toata lumea. Chiar dupa atatia ani, esenta U.D.O a ramas intacta. Cum crezi ca ati reusit sa supravietuiti atatia ani fara a va schimba stilul?
Prin faptul ca noi iubim ceea ce facem si mereu incercam sa facem albume bune si sa facem lucrurile sa mearga in continuare!
Daca ramai loial muzicii tale si incerci sa faci albume bune cam asta e tot si aici nu vorbesc numai de U.D.O, caci eu am o istorie destul de lunga si alaturi de Accept si au trecut 30 de ani si inca fac acelasi lucru; nu mai pot sa merg intr-un turneu prin jurul lumii, dar inca pot sa fac albume noi. Ce mai pot sa spun? E o reala onoare pentru mine sa fac asta!

De ce anume crezi ca este necesar pentru a da nastere unei legende metal? Longevitate, impact asupra publicului sau devotiune fata de cauza metal?
Ohhh….intr-un fel chiar trebuie sa faci ceva special. Ce pot sa spun? Am creat muzica heavy metal alaturi de Accept, acum o fac cu U.D.O; incerc sa mentin lucrul asta in viata si pana acum chiar a mers destul de bine!

Foarte apropiat de numele U.D.O este si Accept, trupa fondata de tine impreuna cu Michael Wagner. Dupa destramarea formatiei Accept, o mare parte din fani au fost alaturi de tine cu U.D.O. Cred ca multi dintre noi ne intrebam asta: care a fost de fapt motivul pentru care te-ai hotarat sa dai nastere trupei U.D.O?
Da, am infiintat trupa Accept alaturi de Michael Wagner in 1971 si am avut o cariera minunata alaturi de ei, dar apoi intr-un fel ne-am despartit, caci ei vroiau sa devina mai comerciali si vroiau un vocalist care sa poata sa cante ceva mai melodic, pentru ca sa poata ajunge intr-un fel si la piata americana…chiar nu inteleg de ce si oricum sunt destul de intrebat despre asa ceva si chiar nu mai vreau sa vorbesc despre asta; am dat nastere trupei U.D.O pentru a tine in viata sound-ul Accept si cred ca am reusit sa fac asta odata cu fiecare album pe care l-am lansat sub titulatura de U.D.O.

Sper ca aceasta intrebare sa nu fie deranjanta, dar multi dintre noi considera piesa “I'm a rebel” ca un imn al trupei Accept, asa ca indraznesc sa intreb: inca te mai consideri un rebel?
Intr-un fel cred ca inca sunt un rebel (rade), pentru ca altfel nu ai cum sa castigi in acesta “afacere”. Si de fiecare data cand canti o astfel de muzica trebuie sa fii un rebel si piesa “I'm a rebel” a fost un cantec scris pentru AC/DC, de catre George Alexander si cred ca piesa asta inca spune multe despre mine, pentru ca inca sunt un rebel.

De fiecare data exista cate o conexiune intre albumele tale si o sa-ti dau niste exemple: cand materialul "No limits" a fost lansat in 1998, totul parea sa indice ca acesta este un urmas al albumului „Solid”. Sa reusesti sa ai o conexiune intre materiale nu este intotdeauna usor, mai ales cand apar si schimbari de line-up, insa tu ai reusit sa faci mereu acest lucru. Care este micul secret?
Pe perioada lansarii albumului “Solid” am avut cateva probleme cu tobosarul si cu al doilea chitarist, dar deja pe materialul “No Limits” ni s-a alaturat Igor Gianola la chitara si am reusit sa avem un line-up stabil, iar pentru mine fiecare album este nou si ma refer la faptul ca atunci cand incepem sa lucram pentru un nou CD, nu ne gandim niciodata la ce anume am facut inainte, ci spunem: “Ok, acesta e ceva nou si trebuie sa nu ne mai gandim la nimic din trecut, caci altfel nu ai cum sa ai parte de un material fresh”.

Inca o surpriza placuta in 2007 odata cu lansarea CD-ului „Mastercutor”, pe care l-as numi drept o opera de arta. Incepand cu „Mastercutor”, „Master of disaster” si „Tears of a clown”, albumul este ca un fel de incursiune in istoria trupei. Crezi ca acesta este cel mai bun material al vostru si daca da as vrea sa-ti si argumentezi raspunsul.
Desigur: pentru noi ultimul album este (sper) si cel mai bun (rade) pentru ca pui in el tot ce ai tu mai bun si cred ca este si un pas inainte pentru noi, pentru ca am schimbat sound-ul; albumul este mult mai modern intr-un fel, a fost compus intr-un mod putin diferit, este mai agresiv decat precedentul si de fapt, cuvantul mastercutor nu exista, ci provine din Master Executor si este ca un show pe care The Mastercutor il sustine. El de fapt directioneaza intregul album si noi am hotarat sa prezentam acest personaj chiar de la inceput, moment in care el isi prezinta game show-ul, iar piesa “Mastercutor” se refera la toate acele jocuri stupide de la TV ca de exemplu Big Brother sau alte reality show-uri, astfel ca poti spune ca The Mastercutor este “the show master” ce-si face simtita prezenta pe toata durata albumului; toate piesele sunt ca un fel de jocuri, insa contin si realitate, iar prin compozitia “Crash,Bang Crash” afirmam ca inca ne place asta, iar in final spunem: “Va multumim mult ca ne-ati ascultat si ne vedem data viitoare!”

Albumul are de asemenea cateva parti heavy cum ar fi piesa „We do- for you” sau parti mai soft ca „One lone voice”. Mixtura dintre soft si agresivitate nu este deloc deranjanta. Cum reusiti sa mentineti acest balans intre stiluri?
Chiar nu pot sa-ti explic asta! Cand incepi sa compui pentru un album, chiar nu stii la ce sa te astepti, poti avea parte de mai multa melodicitate ca in piesa “One lone voice”, insa pentru mine acest material are mai multe culori, iar “Tears of a clown” este cu adevarat o balada superba, iar “Master of disaster” este o compozitie trash si momentan pot face putine lucruri cu vocea mea. Insa acum 10 ani nu as fi putut canta o piesa ca “Tears of a clown”. Vrem sa facem cat mai multe lucruri noi, dar vrem sa pastram acelasi sound U.D.O!

Poate va suna ciudat si sper ca nu am interpretat gresit mesajul piesei „Tears of a clown” care este si favorita mea de pe acest album si chiar am vrut cu adevarat sa descopar ce anume se ascunde in spatele ei. Pentru mine totul indica faptul ca ar fi o critica adusa oamenilor din industria muzicala. Gresesc cumva?
Nu, nu acesta este intelesul piesei! Nu vorbim chiar despre un clovn la propriu. Clovnul se presupune ca este cel care trebuie sa-i faca pe oameni, pe copii sa rada, insa nimeni nu este interesat si de ce anume se ascunde in sufletul lui si ma refer la faptul ca poate el a avut niste probleme, poate i-a murit mama sau ceva de genul acesta… acest lucru este valabil si pentru actori si muzicieni in momentul in care urca pe scena: trebuie sa-i facem pe oameni sa se simta bina si asta este si semnificatia piesei “Tears of a clown”: nimeni nu este interesat de lacrimi!

Adica totul se refera la cum sa-ti faci publicul sa se simta bine, chiar daca tu poate te simti mizerabil?
Ei vor sa aiba parte de show si tu trebuie sa le oferi asta, sa dai tot ce e mai bun din tine si sa-i faci fericiti; nimanui nu-i pasa daca ai probleme. Ce exemplu as putea sa-ti dau? Eu am doi copii si poate intr-o zi cineva ma suna sa ma anunte ca unul dintre ei este bolnav sau are inima franta (rade). Exista o posibilitate sa se intample atat de multe lucruri, iar cand urci pe scena nu le poti spune fanilor: “Imi pare rau, dar nu sunt intr-o stare de spirit buna pentru ca fiul meu si-a rupt mana sau este bolnav”. Intelegi? ”
Oamenii nu sunt interesati de asta, ei vor sa aiba parte de show, asa ca e mai usor sa spui ca showul trebuie sa mearga inainte orice s-ar intampla!

Noul album ne prezinta 12 piese. Atat de multe povesti de spus, astfel incat se pare ca nici 100 de albume nu ar fi de ajuns pentru ca tu sa ne spui tot ce ai in minte. Ce anume te-a determinat sa creezi „The Mastercutor”? Exista si un concept in spatele materialului?
Nu as vrea sa merg atat de departe! Ma refer la faptul ca el este cel pe care il vom avea prezent si pe viitorul album care se va numi “The Mastercutor 2”… Oh nu, e o gluma! (rade). Aceasta idee a aparut odata cu acest album, iar despre viitor nu stiu ce sa-ti spun, nu are chiar o semnificatie atat de profunda. Cand am ales titlul “The Mastercutor” si nu aveam nici cea mai vaga idee despre cum anume va arata coperta, doar aveam in cap ideea cu jocurile acestea stupide si am zis: “Ok, Master Executer”. Ne-am gandit la asta si am venit cu numele de Mastercutor, iar legat de coperta: am intrat intr-o zi in camera fiului meu si el avea un wallpaper pe desktopul PC-ului sau, in care era tipul asta si am zis ok el poate fi Mastercutor! Deci nu e chiar ceva atat de profund in spatele acestei povesti!

O intrebare amuzanta: incercati sa macelariti toate aceste showuri TV? E ca un fel de protest?
Intr-un fel, este un protest impotriva showurilor stupide! Nu stiu, poate ca intr-o zi, va trebui sa ucizi pe cineva doar ca sa castigi niste puncte; dar mai sunt si alte chestii tampite- gandeste-te la Japonia unde se desfasoara atatea lucruri incredibile, iar oamenii se uita la ele, insa pentru mine chiar e mai bine sa inchid televizorul cand vad asa ceva!

Hai sa ne intoarcem putin la piese acum: as imparti albumul Mastercutor in 2 parti: una heavy si una soft, vazute prin prisma liricii si a titlurilor. Incepand cu „Walker in the dark”, lucrurile deja au inceput sa se intunece pentru mine si vazand titlurile urmatoarelor piese mi-am zis: ok, urmeaza partea heavy, dar …surpriza: lucrurile nu au fost chiar atat de heavy pe cat am crezut eu si am avut impresia ca sunt prizoniera a unei povesti in care muzicienii se joaca cu muzica si cu vorbele. Ce zici de asta?
Cand vezi titlul “ Walker in the dark”, te gandesti la o lirica cu adevarat intunecata si totul se refera la sex si lucruri care se intampla in aceaste lume si de ce sa nu vorbim despre asta, despre sado-maso sau orice, despre oameni care miros lenjerie etc. Exista o sexualitate de nedescris in lumea asta si noi doar vorbim despre asta. Si de ce nu?

Odata ce eu ti-am spus cam care sunt piesele mele favorite de pe acest album, ce-ar fi sa-mi spui si tu care sunt favoritele tale si sa-mi oferi si niste argumente…
Am multe compozitii favorite de pe acest album . Din punctul meu de vedere, as alege o piesa precum “The wrong side of midnight” pentru ca pur si simplu imi place foarte mult, de asemenea si “Vendetta”, “Tears of a clown” este iarasi una din favoritele mele, insa pentru acest album chiar este dificil sa alegi o compozitie favorita! Imi plac toate piesele de pe acest material!

De fiecare data cand am discutat cu un muzician mi s-a spus ca in 2 saptamani dupa ce lansezi un album, nu prea poate sa aleaga o piesa favorita, pentru ca toate sunt precum copiii lui, insa care crezi tu ca va fi piesa care va avea cel mai mare impact la public?
Este greu de spus, cred ca va fi “The Mastercutor” sau “The wrong side of midnight” si probabil si “We do, for you”. Acestea vor fi cu adevarat piesele care vor avea un anume impact asupra publicului in momentul in care vor fi interpretate live!

Ce ai putea sa-mi spui legat de procesul de inregistrare al albumului „The Mastercutor”?
Am facut un brain- storming acum o jumatate de an si am stat putin de vorba si apoi am inceput sa cantam niste piese pe care le-am si inregistrat si cam vreo 2-3 luni dupa aceea nu le-am mai ascultat (rade) si apoi… o doamne, e asa greu sa-ti explic …am colectat ideile tuturor, de la chitarist si de la basist si eu le-am spus ca am un mic studiou chiar la mine acasa si aveam si ceva lirica gata si ne-am zis: ok, avem destule idei pentru a putea incepe sa inregistram in studiou si totul a mers pas cu pas; pentru “The Mastercutor” de exemplu, am avut 24-25 de idei si in final am ajuns la 16 piese si am vrut sa le inregistram si sa continuam sa lucram la ele in studiou.

Da, dar ce se intampla cu piesele care nu ajung pe album?
Cand am crezut ca avem o idee care nu e chiar atat de buna, am lucrat impreuna la ea si cam asta e tot!

Daca ar fi sa compari intregul album cu ceva (un sentiment sau orice altceva) ce anume ar fi si de ce?
Exista atatea lucruri care au fost aduse de pe precedentele noastre albume, cum ar fi niste lucruri mai moderne de pe albumul “Man & Machine” si pur si simplu am pus lucrurile cap la cap si de asemenea si inginerul nostru de sunet a fost alaturi de nou in studiou si a incercat sa dea un aer mai modern albumului, am incercat si cateva aranjamente muzicale diferite; e ca si cum am avea cate putin din fiecare album U.D.O pe care l-am lansat pana in prezent! Este tot U.D.O, insa putin mai modern, dar iti dai seama de la prima ascultare ca tot noi cantam! Este un material destul de heavy!

Am vazut ca aveti si un mic turneu pregatit si de asemenea, veti participa si la cateva festivaluri. Ce alte planuri mai aveti in afara de asta?
Da, incepem cu Mexic si pana in septembrie, participam la festivaluri in fiecare weekend, iar la sfarsitul lunii septembrie, avem un turneu european care va tine pana in luna decembrie, apoi trebuie sa ajungem in Rusia, iar dupa, trebuie sa incepem un turneu prin America de Sud; avem si cateva oferte pentru America de Nord si Canada, si cu siguranta vom face si un turneu prin Asia si sunt sigur ca totul va tine pana prin martie 2008.

Iti multumesc foarte mult pentru acest interviu si in final te-as ruga sa le adresezi cateva cuvinte fanilor tai!
Sper ca in urmatorul nostru turneu sa putem ajunge si in Romania pentru a pune in scena un show U.D.O si sper sa vad toti fanii nostri acolo!

Dana

U.D.O line-up:

Udo Dirkschneider
Fitty Wienhold
Francesco Jovino
Igor Gianola
Stefan Kaufmann

Discografie U.D.O:

Animal House- 1987
Mean Machine- 1989
Faceless World- 1990
Timebomb- 1991
Solid- 1997
No Limits- 1998
Holy- 1999
Live From Russia- 2001
Man and Machine- 2002
Nailed To Metal - The Missing Tracks- 2003
Thunderball- 2004
24/7 (EP)- 2005
Mission No. X- 2005
The Mastercutor- 2007