„Mabool” a fost ultimul album pe care l-ati lansat in anul 2004. De atunci, nu au mai aparut nici un fel de vesti referitoare la voi. Stiu ca momentan lucrati la un nou material numit "The Neverending Way Of ORwarriOR". Crezi ca acesta va marca intrarea intr-un nou univers Orphaned Land?
Nu am cum sa stiu asta acum. Cred ca de fapt, unul din lucrurile interesante pentru acest album este colaborarea noastra cu Steven Wilson, care a mai lucrat ca producator pentru Opeth si care a facut minuni cu propriul sau proiect Porcupine Tree. In afara de aceasta, o buna parte din material este gata si deja am si inregistrat ca niste mici demo-uri. Hai sa asteptam si sa vedem unde anume ne va conduce acest nou album.

Intotdeauna trece o mare perioada de timp pana ce Orphaned Land lanseaza materiale noi si cred ca asta se intampla tocmai datorita mesajului complex si puternic ce se regaseste in spatele fiecarei piese si al fiecarui album. Niciodata nu v-ati limitat doar la a crea o muzica buna, ci ati si oferit un mesaj profund si complex. Cat de greu este sa daruiesti publicului astfel de “povesti”?
Orphaned Land s-a bazat intotdeauna pe spiritualitate si filosofie, iar mesajele de ordin spiritual au avut un rol definitoriu in crearea liricii. Dar nu cred ca piesele noastre sunt mai greu de compus decat ale altora. Cred ca si alti artisti, care au maniere diferite de a compune se confrunta cu aceleasi dificultati, deoarece fiecare piesa reflecta o anume idee pe care artistul vrea s-o impartaseasca cu ceilalti, chiar daca vorbim despre o piesa obisnuita de dragoste sau orice altceva.

Din cate imi amintesc si lansarea albumului „Mabool” a fost amanata in 2004. De ce va confruntati mereu cu aceasta intarziere in lansarea albumelor? Situatia politica din Israel afecteaza cumva aceast lucru, sau este vorba doar de probleme de ordin muzical?
Nu… situatia politica ar fi chiar ultimul lucru care ar fi putut duce la amanarea albumului “Mabool”. Nu stiu cum privesti tu situatia tarii Israel, dar singurul efect pe care problemele politice l-ar putea avea asupra noastra ar fi, in cel mai rau caz, punerea unor garzi de securitate la intrarea in mall sau punerea unor patrule pe langa statiile de autobuz. Nu lasam ca terorismul sa ne stopeze vietile pentru ca asta ar insemna sa ne dam batuti si nu vom lasa ca asta sa se intample si cred ca orice natiune sanatoasa ar proceda la fel.
Daca au existat intarzieri ale lansarii materialului “Mabool” dupa ce acesta a fost inregistrat, ele au survenit numai datorita unor detalii tehnice minore cu care casa noastra de discuri, Century Media, s-a confruntat, sau datorita altor lucruri de ordin tehnic si cam asta este tot!

Un aspect important pentru „Mabool” este acela ca nu discutam numai despre un album foarte bun din punct de vedere muzical, dar exista si o profunzime in lirica, iar soundul a suferit si el o schimbare: “Mabool” pare mai putin „agresiv” decat precedentele lansari, iar influentele voastre au prins viata fie din muzica locala sau din originile muzicii orientale. Ce anume v-a condus in 2004 catre aceasta schimbare si mai ales: aveti de gand sa continuati in acelasi stil, sau ar trebui sa ne asteptam la alte schimbari odata cu lansarea noului album?
Cred ca niciodata nu trebuie sa ne temem de o schimbare, iar schimbarea trebuie sa semnifice mereu ceva bun. Noul album va merge pe acelasi drum cladit de Mabool si predecesoarele sale, dar va semnifica si o orientare catre o noua directie, din mai multe puncte de vedere; vom combina in continuare “orientalul” cu metal-ul si va fi vorba tot de ceva complex, fara prea multe piese care sa se bazeze pe chitare si vom incerca sa fim putin progresivi in acesta imbinare de stiluri si de asemenea, va exista si un anume concept in spatele versurilor. Este vorba de o expansiune mult mai mare din punct de vedere muzical decat pe “Mabool”, iar felul in care Steven va aborda lucrurile va face ca totul sa se indrepte inspre o directie extrem de interesanta.

Deoarece ati vrut sa creati ceva cu adevarat original, voi i-ati daruit albumului “Mabool (The Story Of The Three Sons Of Seven)“ un concept extrem de interesant si complex. Totul incepe odata cu nasterea celor trei (the Snake, the Eagle, the Lion), care sunt descrisi ca fiind “The sons of Seven”. Ei sunt fiii celor 3 religii monoteiste (Iudaism, Crestinism, Islamism) si in ciuda tuturor conflictelor de ordin religios, ei incearca sa stopeze “curgerea de sange”. Din pacate, misiunea lor esueaza si ei se confrunta cu potopul. Conceptul este excelent si bine transpus in muzica si versuri. Fiecare piesa pare ca un nou capitol ce dezvaluie o poveste fascinanta. Ai vrea sa-mi dai mai multe detalii legate de conceptul din spatele materialului, caci sunt sigura ca am omis niste detalii importante…
Cred ca povestea este frumoasa asa cum este ea, iar lumea ar trebui s-o interpreteze cum doreste, asa ca o sa incerc sa-ti ofer ceva mai multe detalii legate de cum anume am ajuns sa utilizam aceasta idee pentru disc. Cu sase sau sapte ani inainte de lansarea lui “Mabool”, trei dintre prietenii lui Kobi mergea intr-un subsol din casele lor si faceau sedinte de spiritism pentru a putea lua legatura cu persoane din lumea de dincolo. (Eu personal chiar nu cred in sedintele acestea de spiritism, dar iti relatez cum anume a luat nastere “Mabool”).
De-a lungul tuturor acestor sedinte, ei spun ca au fost avertizati de pototpul ce avea sa urmeze si au crezut ca ei au primit acest mesaj tocmai pentru a-i avertiza si pe ceilalti de ce anume avea sa urmeze si ei spun ca spiritele li s-au adresat lor folosind apelativele de “leu”, “sarpe” si “vultur”. Ei i-au povestit lui Kobi toata acesta poveste si el imediat a vazut frumusetea artistica din spatele acestei relatari si a crezut ca ar fi un concept bun pentru disc si asa am ajuns in fata acestui album.

Dar tocmai cand crezi ca povestea s-a incheiat, voi concluzionati cu piesa “Rainbow”(The Ressurection). Deci, povestea nu pare chiar atat de trista daca citesti si “ultimul capitol al cartii”. Incercati oare sa dati o tenta dulce unei povesti cu adevarat triste? Caci este clar ca ne confruntam cu o oarecare lupta pentru pace! Lumea ar fi perfecta daca religia ar fi aceeasi pentru toti. De aici pornesc si majoritatea razboaielor: de la religie. Ce anume ati vrut voi sa obtineti prin daruirea catre public a unui astfel de album cu un mesaj energetic, nu neaparat inficosator, dar emotional?
Povestea potopului relateaza ceva ingrozitor, insa exista totusi si ceva pozitiv in asta.
Povestea initiala a potopului si a arcei lui Noe trata potopul ca pe ceva ce a distrus fundatii ale raului din lumea antica si asta a ajutat la instaurarea unei lumi noi mai bune. Prin ”Mabool”, poate ca avem parte de un al doilea potop, pentru ca oricum lumea este populata de mult prea mult rau. Asa ca prin noua distrugere a raului, vom avea parte de o lume mult mai buna.

Voi folositi engleza, ebraica, yemenita, latina, araba si de asemenea “gibberish”(vorbirea nedeslusita). Cum ati reusit sa imbinati toate aceste limbi?
Tocmai datorita naturii noastre de a imbina muzica din toata lumea dar si muzica etnica cu metal-ul, a fost oarecum natural sa reusim si o imbinare a acestor limbi si asta s-a potrivit perfect cu atmosfera creata de piese. Am fost inspirati si de muzica altor trupe precum Dead Can Dance, sau Deep Forrest, care combina in mod natural limbaje exotice cu muzica exotica. Singurul motiv pentru care am folosit limba engleza este acela de a trasmite idei intr-un limbaj international si in afara de asta, totul ar fi sunat mult mai bine daca ar fi avut acea vibratie naturala, nativa.

Inca un aspect interesant il reprezinta chiar limbajul “gibberish”. Din cate stiu, aceasta nu este tocmai o limba, ci semnifica doar cuvinte ce nu au un anume sens. Care este de fapt motivul folosirii acestui “limbaj”? Este ca un pas inainte spre o si mai mare tenta de originalitate?
Cred ca folosirea “limbajului Gibberish” din cadrul discului “Mabool” s-a datorat celor doua surse: prima este aceea ca si alte trupe folosesc limbajul Gibberish. Este frecvent utilizata si multe dintre piese, chiar daca nu utilizeaza acest Gibberish, ele par a fi Gibberish tocmai pentru ca multa lume nu le intelege. Cea de-a doua sursa (din punctul meu de vedere) este “meditatia gibberish”. In India, aceasta este folosita ca o maniera de a intra in transa. Ei au ca o forma speciala de meditatie in care folosesc tot felul de cuvinte fara inteles si devin putin “nebuni” crezand ca un astfel de comportament poate elibera anumite energii negative din suflet. Ei folosesc acest “instrument” tocmai pentru a se “vindeca” si cred ca este bine ca din cand in cand sa ne eliberam de acel auto-control in care traim zi de zi.

Mare parte din piese au intre 2 si 9 minute si par a fi precum capitolele unei carti: unele sunt mai lungi, altele mai scurte. Ati realizat piese mai scurte si piese mai lungi pentru ca asa ati simtit voi sau este vorba de altceva pentru care intervine acest “balans al duratei” creatiilor?
In Orphaned Land, noi mai intai scriem muzica si apoi riff-urile din spatele compozitiilor. Abia mai tarziu adaugam si versurile, iar piesele sunt organizate in asa fel incat sa poata “umple” lirica si intreaga poveste. Daca o piesa este mai agresiva, ea va fi situata in mod cronologic, in locul ce i se potriveste in capitolul povestii, in acea parte ce necesita mai multa agresivitate si acelasi lucru se intampla si cu piesele mai soft. Daca exista vreun motiv pentru care unele piese sunt mai scurte si unele mai lungi, asta se datoreaza faptului ca lirica o cere. Noi facem totul in asa fel incat totul sa se potriveasca perfect cu povestea.

Hai sa mai vorbim putin despre asta: cum a decurs procesul de inregistrare avand in vedere complexitatea si durata compozitiilor?
Totul a fost realizat asa cum am putut noi mai bine, pas cu pas. Dupa cum am mai spus, cea mai dura parte a sound-ului nostru o reprezinta riff-urile de chitara. Odata ce definim si riffurile pentru piese, un concept ia nastere si schimba putin piesele in asa fel incat sa putem realiza o imbinare perfecta. Apoi, pornim spre sala de repetitii in asa fel incat sa punem la punct toate detaliile si ulterior, ne indreptam spre studio in scopul de a inregistra albumul. 

Exista mai mult de 30 de muzicieni prezenti pe acest album. Cum ati reusit sa luati legatura cu toti? Sa ne asteptam la ceva asemanator odata cu noul material (The never ending way of ORwarriOR)?
Am luat legatura cu toti muzicienii prezenti pe album asa cum am putut. Uneori era vorba de un prieten care stia un alt prieten care stia pe altcineva, iar alterori, chiar era vorba de amici cu care mai lucrasem si inainte. Sunt sigur ca vor fi foarte multi muzicieni ce vor fi prezenti si pe albumul “OrwarrioR”. Cati anume, nu stiu sa-ti spun, dar desigur vor fi destul de multi: de la percutionisti, la un cor, la un cvartet de corzi si de asemenea, claparul va fi considerat ca un “guest musician” pe urmatorul album.

De-alungul anilor si mai ales, in ultimele saptamani, ati cautat sa intrati in profunzimea unui nou concept, asa ca indraznesc sa intreb: ne asteapta ceva diferit in 2007, sau noul album va avea un concept similar cu cel al materialului “Mabool”?
N-as vrea sa stric surpriza, asa ca nu voi intra prea mult in detalii. O sa-ti spun ca noul concept al albumului “OrwarrioR” va fi putin mai abstract decat cel al albumului “Mabool” si vom avea parte de un conflict direct intre lumina si intuneric. Daca ti-as spune mai mult de atat in momentul de fata as divulga mult prea multe, asa vom astepta si vom vedea.

Dragostea este identificata prin lumina, nebunia prin intuneric, fericirea se identifica cu lumina si frica cu intunericul si uite asa ajungem la razboiul luminii. Poate vom avea parte de o poveste a sentimentelor…de o ”viata”a sentimentelor…
Esti chiar in directia buna, o directie generala a intregii povesti. Sentimentele noastre au un impact direct aspra vietilor noastre si nu poate exista o povestea a luminii si a intunericului fara a implica niste sentimente umane.

Urmatorul album va depasi calatoria din „The Warrior of Light”, pentru ca noi vom trimite mesaje pentru a trezi 'luptatorul pentru dreptate' cel ascuns sau adormit ce se regasesc in fiecare 'orfan al luminii' ”. Vrei sa mai adaugi ceva la aceasta scurta relatare sau vreti sa ne faceti si mai curiosi?
Cred ca tocmai datorita a celor spuse mai sus suntem toti atat de curiosi. Kobi este cel care se ocupa de lirica si chiar daca imparte multe din gandurile sale cu noi, cred ca exista posibilitatea ca el insusi sa fie surprins de cum anume va arata toata povestea odata ce versurile vor fi terminate.

Crezi ca veti reusi vreodata prin intermediul muzicii voastre sa realizati ca un “pod de legatura”, o conexiune intre culturi diferite?
Cred asta deja se intampla in ziua de azi. Poate ca acum nu mai vorbim chiar de un pod asa mare, ci de un pod mic, fara nici o indoiala. Avem foarte multi prieteni in tari diferite, in tari ce sunt considerate a fi inamicii Israelului, si noi pretuim toti acesti fani si vrem sa-i facem sa inteleaga cat este de importanta aceasta relatie dintre noi. Poate, intr-o zi, cand trupa Orphaned Land va deveni mai cunoscuta, acest pod va deveni si el mai mare.

Daca muzica trupei ORPHANED LAND ar fi o emotie, ce anume ar fi si de ce?
Nu cred ca as putea limita totul la o singura emotie. Cred ca muzica noastra este mai mult ca o persoana decat ca o emotie. Uneori te iubeste, alteori te raneste, uneori este slaba, alteori este puternica etc.

Nu as putea niciodata sa compar ORPHANED LAND cu oricare alta trupa; sunteti o formatie ce ati putea servi drept model pentru oricine din punct de vedere muzical, liric si ideologic. Poti sa-mi spui care este micul secret din spatele acestei aproape perfectiuni muzicale?
Cred ca secretul este acela ca noi suntem foarte "open minded" atat din punct de vedere muzical, cat si spiritual. Nu ne limitam la un singur stil muzical sau la o singura maniera de viata. Incercam sa descoperim frumusetea in orice vedem sau auzim, iar asta ne ajuta pe noi sa devenim mai buni ca persoane si ca muzicieni.

Cateva ganduri sau amintiri legate de concertul de anul trecut din Romania? Deja sunteti confirmati pentru editia anului 2007 a festivalului Maximum Rock, deci la ce anume sa ne asteptam de la viitorul vostru show?
Inainte de toate, vreau sa-ti spun ca de-abia asteptam sa ne intoarcem in Romania. Ne-am simtit foarte bine acolo data trecuta si sunt convins ca asa va fi si acum. O sa-ti dezvaluiesc una din amintirile legate de ultima noastra vizita, care este foarte amuzanta si nu are nimic de-a face cu muzica: stateam la un hotel langa o piata si noi incercam sa ne odihnim pentru ca eram foarte obositi dupa calatorie si exact in piata respectiva avea loc o nunta si toti cei care au trecut cu masinile pe acolo au claxonat continuu! Nu au incetat sa claxoneze decat dupa cateva ore si chiar nu am putut dormi deloc. Dar a fost ok, nu ne-am suparat pentru ca asta ne-a demonstrat ca oamenii romani sunt persoane extrem de calde si se bucura de fericirea celuilalt si de atunci, de fiecare data cand vad o masina a unei mirese si a unui mire incep sa claxonez si eu ca un nebun pentru ca asta imi aminteste de Romania.

Cu siguranta nu voi concluziona acest interviu in modul uzual, asa ca o sa te rog sa-mi spui care ar fi intrebarea pe care ai dori-o sa ti-o adreseze cineva intr-un interviu si care, totusi niciodata nu ti-a fost adresata?
Cred ca toate intrebarile importante legate de viitorul trupei Orphaned Land ne-au fost deja adresate. Restul misterelor vor fi dezvaluite dupa lansarea albumului "The neverending way of OrwarrioR" si sunt convins ca pana atunci ne vom si vedea in Romania. Nu uitati sa veniti sa stati de vorba cu noi si desigur: "Stay Orphaned"!

Dana